Îşi mai aminteşte cineva că există români la L’Aquila?

aquilaRevin la L’Aquila. Locul unde italienii împreună cu “toate neamurile” au suferit de pe urma cutremurului. Am fost acolo, am putut să văd direct la faţa locului cum stau treburile cu românii..că de restul sincer nu ma interesează. În momentul când am fost eu românii erau optimişti, încrezători în viitorul lor, majoritatea îţi dădea impresia că acel cutremur le-a schimbat viaţa în bine. Mă explic: s-au trezit că nu trebuie să plătească chirie, că au mâncare de 5 ori pe zi, că primesc ajutoare în haine (noi!!!) constant, că au medic la dispoziţie 24/24 şi sunt atât de importanţi că ziarele si posturile TV le cer mereu interviuri…ba chiar primeau şi buletinul meteo, frumos stampat şi adus cu regularitate, în fiecare dimineaţă. Erau încrezători în viitorul lor, pentru că se profilau locurile de muncă în construcţii sau posturile de badante la bătrânii din zonă.

Iată însă că situaţia lor nu e chiar atât de roză. Firmele care se ocupă de reconstrucţie şi-au adus muncitorii lor, pentru că prin criza actuală trece toată Italia, au dispărut 26000 de locuri de muncă iar procentul celor care nu au un loc de muncă este mult peste procentul naţional, adică 9.7%…fără a aminti de cele câteva zeci de mii care işi duc traiul în hotelurile de pe malul Adriaticii, la fel, fără un loc de muncă sau o sursă de venit. Despre români aproape nimeni nu mai vorbeşte, sunt lăsaţi în voia sorţii, au suferit un şoc rasist când copilul unui român a fost aproape linşat de către italienii din tabăra din piazza d’Armi, pe motiv că a agresat un alt copil italian. Am vorbit cu câţiva români din tabără şi i-am întrebat de ce nu apelează la autorităţile române sau la presă pentru a face puţină lumină în acel incident…”nu se poate”, mi-au răspuns, “pentru că am avea o viaţă de coşmar” …”încercăm s-o rezolvăm cât mai paşnic posibil”.

Aşadar, românii din Aquila sunt fără serviciu, fără o sursă de câştig, în imposibilitatea de a primi vizite sau a avea o viaţă normală. Evident că cine doreşte poate pleca oricând de acolo, dar stă în firea românului de multe ori să aştepte acel “moca” pe care nici el nu-l cunoaşte dar îl adulmecă. Se mulţumesc cu mâncare gratis (nu se ştie până când) şi cu statutul de sinistrat, care pe zi ce trece devine tot mai “incomod” pentru autorităţi…eu sunt convins că foarte curând, zic eu, vor fi luaţi la întrebări despre scopul şi durata vizitei în Italia… şi atunci nu vor avea efectiv, nimic de spus… autorităţile române în schimb nu caută să găsească soluţii pentru ei… recunosc ca sunt chiar ridicol să deschid acest subiect, care nu interesează chiar pe nimeni… şi totuşi acolo sunt mai mult de 100 de români… ai nimănui, cu copii mici sau care trebuie să frecventeze şcoala, care au nevoie de un preot, de o speranţă pentru viitorul apropiat… mai nou, “L’Espresso” atrage atenţia asupra faptului că traficul de droguri şi de persoane a devenit ceva obişnuit la L’Aquila…îmi vine imediat întrebarea:  „oare câţi români sunt implicaţi şi în aceste “măgării” şi „ce surprize ne va mai oferi în viitor presa locală?

Anunțuri

Despre Camelia Radiu

una romena in Italia
Acest articol a fost publicat în Dezamăgiri și etichetat , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s