Alte vremuri

news-20090311-05241623-imageMulţi dintre românii din Italia, majoritatea aş putea spune, au ajuns în peninsulă după 2002, când problema vizelor dispăruse, condiţia esenţială fiind să ai pe cineva deja “aranjat” care să te ajute cu o cameră şi un loc de muncă. Există însă şi cei care au venit înainte de 2000 şi care au riscat enorm sau au plătit o grămadă de bani pentru a putea intra în posesia unei vize. De ceva timp pregătesc mai multe materiale cu poveşti ale românilor veniţi în Italia imediat după revolutie (sau loviluţie cum ar spune Hugo). Cred că majoritatea celor care fac parte din această categorie au o poveste senzaţională, uneori tragică. Eu am vorbit cu doi români care au trecut munţii dintre Slovenia şi Italia, pe jos, trăind clipe de groază, dormind prin copaci, răbdând foame, sete sau frig ori trăind cu frica de a fi prinşi de poliţie. Ajunşi în Italia au acceptat munci foarte grele, unul la încărcat saci de nisip, fiind plătit cu mai nimic iar altul la tăiat lemne pentru un salariu de un milion de lire. Amândoi acum sunt împreună cu familia în Italia, au firmele lor,  sunt integraţi perfect şi nici nu se gândesc la întoarcerea definitivă în patrie. Un al treilea a plecat spre Canada şi în final s-a oprit în Italia. A fost înşelat, părăsit şi totodată ajutat de românii care se ocupau de trecerile frauduloase de frontieră cu camioanele sau vize false. Erau vremuri diferite de cele de acum deşi nu au trecut decât 10-15 ani. Mi-a plăcut faptul că prin cele ce mi-au povestit, mi-a răscolit puţin imaginea acelor vremuri, 90-95, când majoritatea românilor visau la Occident şi credeau că acolo umblă câini cu covrigi în coadă. Cei drept au fost vremuri bune, iar cei care au reuşit să muncească în acea perioadă “afară” au putut agonisi ceva bani.

Toţi trei mi-au spus că în acea perioadă românii erau consideraţi cei mai buni lucrători şi erau acceptaţi pe orice şantier sau fabrică. Că nu existau episoade de tipul Mailat, Rus, Racz, Gudonia sau Anagnina…dar nici asociaţii, partide , filiale sau departamente. Nu cred că ar trebui să căutam acum un vinovat în schimbarea asta de situaţie. Astea-s vremurile. Mi-ar face mare plăcere să mai ascult poveşti ale românilor care au trecut prin acele experienţe. Puteţi scrie aici pe blog sau forum. Una dintre poveşti a apărut deja în Gazeta iar celelalte două în numărul din această săptămână. Ce m-a impresionat la articolul apărut deja e că după ce copiii celui despre care scrisesem au citit, au rămas profund impresionaţi şi au postat în subsolul articolului.

Anunțuri

Despre Camelia Radiu

una romena in Italia
Acest articol a fost publicat în Chestii serioase și etichetat , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s