Asta ne mai lipsea…

Cunosc câţiva rataţi care au încercat şi în viaţa reală şi în cea virtuală să se alăture unor asociaţii, partide, formaţiuni, cluburi, siteuri, etc. dar după foarte scurt timp, proasta creştere, incultura şi evident micile dar evidentele probleme de sănătate mintală i-au îndepărtat de peste tot…uneori au fost chiar scoşi în şuturi, înjuraţi şi trimişi la origine. Eu nu văd pentru ei pierdută şansa de a activa undeva şi vreau să le aduc la cunoştiinţă că pe data de 3 iulie, la Roma, mişcarea românească Noua Dreaptă (de pe siteul lor: “Noua Dreaptă este o mişcare, nu un partid.”) şi partidul extremist Forza Nuova au pus la punct deschiderea de filiale româneşti sub titulatura A.C.R.I (Asociaţia Cetăţenilor Români din Italia) consfinţind astfel uniunea dintre cele două formaţiuni. Conferinţa nu a avut alt punct pe ordinea de zi, decât problema ţiganilor. Aici puteţi citi articolul despre conferinţă iar aici un interviu cu Tudor Ionescu, liderul ND.

Astăzi am luat legătura cu avocatul Gianluca Gismondi, preşedintele A.C.R.I. (Asociaţia Cetăţenilor Români din Italia), cel care a organizat practic această uniune între  italieni şi români. Mi-a dezvăluit multe dintre planurile sale şi ale formaţiunii pe care o conduce. Săptămâna viitoare se va organiza o mare şedinţă a asociaţiei care va reuni deja câteva zeci de români dornici să activeze, că sunt aproape organizate filialele de la Torino, Firenze şi Milano (mutulică, vezi că la Pordenone nu a dat cheile încă nimanui…bagă!), urmând ca în scurt timp să se dezvolte o reţea de alte mici organizaţii în toată Italia. În fine, mi-a vorbit şi despre asociaţiile româneşti, despre reprezentanţii românilor şi de spre PIR, “complimente” la care nu vreau să mă refer pentru simplu motiv că nu vreau să apar ca martor în procese de calomnie.

(în foto, liderul ND Tudor Ionescu, asistând la legarea tricolorului românesc alături de însemnele FN) Ok, mulţi vor spune că aşa cum au început alţii cu focuri de artificii şi în scurt timp au dispărut, aşa se va întâmpla şi cu ei. Tind să ader şi eu la la această ipoteză. Ceea ce am putut să constat însă de pe siteul ND e că băieţii s-au gândit şi la cum să facă bani sau să ceară ajutor financiar. Şi din câte am aflat de la un amic magazinul on line al partidului funcţionează foarte bine şi eficient: se vând tricouri, şepci, CD şi DVD, ba chiar şi cărţi, la preţuri de bun simţ. Nu m-ar mira ca în scurt timp să observ peste tot în Italia români, şi nu numai, care poarta tricouri cu chipurile lui Avram Iancu, Tudor Vladimirescu sau Ştefan cel Mare, cu crucea celtică sau cu inscripţia “naţionalist român”. Ba chiar există şi nişte insigne care nu costa decat 80 de cenţi cu culorile tricolorului. Bineînţeles că se poate achiziţiona şi un frumos drapel românesc, pe care sincer să fiu, am auzit pe mulţi că şi l-ar dori în casă. Cum problema banilor se pare că ar fi rezolvată, şi dacă sloganurile naţionaliste şi antiţigăneşti vor prinde la românii din Italia ne vom trezi că ND e mişcarea cea mai eficientă pe care o are comunitatea românească în Italia.

P.S mi se pare cel puţin haioasă asemănarea dintre liderii PIR şi ACRI (Giancarlo Germani şi Gianluca Gismondi): amândoi sunt şefii unor formaţiuni care din titlu se recomandă ca reprezentanţi ai comunităţii româneşti, amândoi avocaţi italieni, amândoi au aceleaşi iniţiale…nu ştiu cât feeling ar putea exista între cei doi…sigur 0!

P.S.2…pentru rataţi: nu voi fi niciodată membru ACRI, FN sau ND…şi nici PD-L.

Ce-i mai interesează pe românii din Italia?!

Am lipsit câteva zile datorită unor mici probleme legate de serviciu şi destul de mari de sănătate, ultimele ţintuindu-mă efectiv trei zile la pat. Şi asta exact când s-au derulat evenimente deosebite în comunitatea noastră, pe care (si nu mă mir) doar Gazeta Românească le-a “punctat”. Şi exemplific câteva:

uniunea oficială dintre fasciştii italieni de la Forza Nuova (FN) şi cei români de la Noua Dreaptă (ND), eveniment care s-a derulat la Roma în data de 3 iulie;

deschiderea primului birou parlamentar din afara României, în data de 4 iulie, la Marcellina purtând semnătura senatorului Badea şi asociaţiei “Carpatica” asta în timp ce PIRul lansa un comunicat în care recomanda politicienilor români să nu mai facă vizite în Italia iar banii să fie folosiţi în deschiderea unui fond special;

deşi presa italiană scote “pe piaţă” tot felul de poveşti şi balade despre mafioţi, cum că, spre exemplu, aceştia nu se căsătoresc cu românce , pentru că-s considerate de ultima speţă, Gazeta Românească publică un interviu cu o româncă, nevasta unui…boss mafiot;

poate cel mai important: în mai puţin de o săptămână, cinci români morţi pe şantierele italiene, toţi cu vârste sub 35 de ani;

faptul că nu a existat cutremur, incendiu, inundaţie sau orice altă catastrofă naturală mai importantă în Italia ultimilor ani în care românii să nu-şi plătească tributul…ultimul la Viareggio – Ana Habic o româncă de 41 de ani, originară din Bistriţa şi multe altele…

Nu voi comenta astăzi niciuna dintre acestea pentru că respect exclusivitatea Gazetei…constat însă că rămâne de departe cea mai bună şi completă publicaţie a românilor din diasporă.

Un mic comentariu totuşi vreau să fac despre deschiderea primului birou parlamentar din afara României, cel a senatorului Viorel Badea (PD-L) de la Marcellina. Tocmai s-a reaprins pe Antena 3 discuţia despre Lavinia Năstase şi “importanta” filială a PD-L Roma unde cică acum ar fi şefă…imaginea acestei filiale este extraordinară din câte se pare, toţi menţionând acest punct politic ca şi cum ar fi o “mecca” portocalie. Atât de mult se înşeală, că numai gândul că Badea şi-a deschis birou la Marcellina, localitate mică, de 7000 de locuitori, şi nu la Roma, spune totul. E drept că şi seriozitatea şi dorinţa de a face ceva concret, a românilor de acolo, e diferită… şi ce-i foarte important, niciunul din membrii asociaţiei “Carpatica”, cea care a pus la dispoziţia senatorului sediul, nu a devenit portocaliu…de ce?…după umila mea părere, pentru că sunt mai inteligenţi decât mulţi alţii care au crezut că dacă se înscriu în PD-L, pot avea avantaje personale iar ceea ce şi-au propus pentru Marcellina urmăreşte interesul comunităţii. Aici stă diferenţa dintre învinşi şi învingători…comunitatea de la Marcellina trage sforile pentru interesul românilor, nu al unei singure persoane. Eu pun pariu că se va mai auzi despre Marcellina românească…un prim proiect deja a răsărit şi se concretizează: înfrăţirea cu Odobeşti, cu avantaje mai ales pentru localitatea vrânceană…cine a mai făcut asta până acum? Repet ca şi în cazul Nonei:… să mai comenteze careva!!!

P.S. pentru rataţi şi învinşi: senatorul Badea mi-a declarat că în scurt timp, următoarul birou parlamentar va fii deschis la Udine.

Jafurile din bănci nu sunt specialitatea noastră

Zilele trecute, principala discuţie din vestiarele fabricii unde lucrez s-a bazat pe furturile din bănci, care au devenit tot mai numeroase în zona unde locuiesc. O zonă (Marche), care e situată în statisticile ministerului de interne italian ca fiind pe ultimele locuri după numărul de infracţiuni sau imigranţi clandestini. Majoritatea problemelor cu care se confruntă poliţia şi carabinierii sunt cele legate de traficul de droguri şi prostituţie, care cresc în perioada verii când litoralul Adriaticii se umple de turişti…în rest, linişte şi pace. Ţinând cont că autorii furturilor din bănci nu au fost prinşi, majoritatea colegilor mă întrebau în glumă (sper) dacă-i cunosc pe autori, pentru că în opinia lor siguri sunt români. M-am pus pe căutat pe internet şi m-am îngrozit constatând că “loviturile” date băncilor în plină zi, pe tot teritoriul Italiei sunt extrem de multe, aproape săptămânal câte două, trei. Nicăieri nu am găsit însă vreun “mafiot” român iar majoritatea furturilor rămân cu autori nedescoperiţi sau nearestaţi…nu discutăm despre clonarea cărţilor de credit că la acest capitol suntem profesori. În “rapinare una banca” se pare că italienii sunt cei care sunt specializaţi…în foto, sunt expuse măştile (Silvio Berlusconi şi  Marcello Dell’Utri) pe care le-au folosit doi indivizi care au fost prinşi pentru că au avut ghinionul că una dintre funcţionarele băncii era la baie în momentul când au intrat în bancă şi a dat alarma imediat.

Ce m-a întristat însă, numărul extrem de mare de ştiri despre români beţi…aproape zilnic se pot citi.

Îşi mai aminteşte cineva că există români la L’Aquila?

Revin la L’Aquila. Locul unde italienii împreună cu “toate neamurile” au suferit de pe urma cutremurului. Am fost acolo, am putut să văd direct la faţa locului cum stau treburile cu românii..că de restul sincer nu ma interesează. În momentul când am fost eu românii erau optimişti, încrezători în viitorul lor, majoritatea îţi dădea impresia că acel cutremur le-a schimbat viaţa în bine. Mă explic: s-au trezit că nu trebuie să plătească chirie, că au mâncare de 5 ori pe zi, că primesc ajutoare în haine (noi!!!) constant, că au medic la dispoziţie 24/24 şi sunt atât de importanţi că ziarele si posturile TV le cer mereu interviuri…ba chiar primeau şi buletinul meteo, frumos stampat şi adus cu regularitate, în fiecare dimineaţă. Erau încrezători în viitorul lor, pentru că se profilau locurile de muncă în construcţii sau posturile de badante la bătrânii din zonă.

Iată însă că situaţia lor nu e chiar atât de roză. Firmele care se ocupă de reconstrucţie şi-au adus muncitorii lor, pentru că prin criza actuală trece toată Italia, au dispărut 26000 de locuri de muncă iar procentul celor care nu au un loc de muncă este mult peste procentul naţional, adică 9.7%…fără a aminti de cele câteva zeci de mii care işi duc traiul în hotelurile de pe malul Adriaticii, la fel, fără un loc de muncă sau o sursă de venit. Despre români aproape nimeni nu mai vorbeşte, sunt lăsaţi în voia sorţii, au suferit un şoc rasist când copilul unui român a fost aproape linşat de către italienii din tabăra din piazza d’Armi, pe motiv că a agresat un alt copil italian. Am vorbit cu câţiva români din tabără şi i-am întrebat de ce nu apelează la autorităţile române sau la presă pentru a face puţină lumină în acel incident…”nu se poate”, mi-au răspuns, “pentru că am avea o viaţă de coşmar” …”încercăm s-o rezolvăm cât mai paşnic posibil”.

Aşadar, românii din Aquila sunt fără serviciu, fără o sursă de câştig, în imposibilitatea de a primi vizite sau a avea o viaţă normală. Evident că cine doreşte poate pleca oricând de acolo, dar stă în firea românului de multe ori să aştepte acel “moca” pe care nici el nu-l cunoaşte dar îl adulmecă. Se mulţumesc cu mâncare gratis (nu se ştie până când) şi cu statutul de sinistrat, care pe zi ce trece devine tot mai “incomod” pentru autorităţi…eu sunt convins că foarte curând, zic eu, vor fi luaţi la întrebări despre scopul şi durata vizitei în Italia… şi atunci nu vor avea efectiv, nimic de spus… autorităţile române în schimb nu caută să găsească soluţii pentru ei… recunosc ca sunt chiar ridicol să deschid acest subiect, care nu interesează chiar pe nimeni… şi totuşi acolo sunt mai mult de 100 de români… ai nimănui, cu copii mici sau care trebuie să frecventeze şcoala, care au nevoie de un preot, de o speranţă pentru viitorul apropiat… mai nou, “L’Espresso” atrage atenţia asupra faptului că traficul de droguri şi de persoane a devenit ceva obişnuit la L’Aquila…îmi vine imediat întrebarea:  “oare câţi români sunt implicaţi şi în aceste “măgării” şi “ce surprize ne va mai oferi în viitor presa locală?

Dispar vongolele…vinovaţi sunt românii

După ce am fost făcuţi “ţigani, violatori, criminali, sălbatici” samd., iată că suntem consideraţi şi distrugători ai mediului, ecosistemului şi cred că în curând vom deveni principalii vinovaţi pentru topirea gheţarilor sau inventarea şi dezvoltarea mafiei italiene. Deocamdată suntem vinovaţi pentru dispariţia vongolei verace, sau arsellei cum spun cei din Sardegna. Într-un articol apărut în “La Nuova Sardegna” se relatează faptul că românii sunt cei care de luni de zile s-au transformat în culegători de vongole şi datorită faptului că le recoltează într-un mod greşit, există un pericol ca pe viitor aceste moluşte să dispară. Totul e pus pe seama românilor. Niciun cuvânt despre proprietarii de restaurante sau localnicii care le cumpără, niciun cuvânt despre lipsa reacţiei pescarilor locali, niciun cuvânt despre forţele locale de carabinieri sau poliţie care ar fi trebuit să ia măsuri din prima clipă. Se specifică foarte clar însă că “ de luni de zile “ românii îşi fac de cap. Putem citi şi o declaraţie a unui biolog marin, a bătrânilor “iogheddadori” care cică observă românii de pe partea cealaltă a malului şi dau din cap neputincioşi sau tot felul de descrieri despre români care mai de care mai colorate. Totul însă ca în povestea cu copilul şi drobul de sare…în cazul ăsta, toţi plâng că dispar vongolele dar nimeni nu ia nicio măsură. Iar totul se întâmplă în Sardegna unde se trăieşte după reguli atipice şi unde localnicii nu permit nimic dacă lor nu li se pare că e normal sau nu au un avantaj.

Vă daţi seama?…nu suntem doar traficanţi de persoane, droguri, arme sau substanţe toxice…am devenit şi traficanţi de vongole…li mortacci loro!!!

Să mai comenteze careva…

Aşa cum am mai spus, am pariat pe două persoane pentru alegerile locale: Leontina Ionescu şi Nona Evghenie. Dacă s-ar fi putut paria pe bani, probabil aş fi câştigat şi de-un mic şi-o bere. Satisfacţia a fost cu atât mai mare cu cât unii pulifrici, luaseră în râs acum 2 săptămâni rezultatul Nonei şi mă atacau pe mine ca şi cum nu ştiu ce ar fi avut ei de câştigat. Sunt aceiaşi care au umblat din partid în asociaţie şi iar în alt partid şi iar în altă asociaţie. Nu mă miră că astfel de indivizi nu sunt acceptaţi pe nicăieri, nici măcar să facă comentarii pe bloguri sau forumuri. Mircea Badea le spune la ăştia ciumpalaci…şi are dreptate.
Lăsând fraierii la o parte, aş vrea să mă refer la succesul Nonei Evghenie. Cine doreşte să ştie mai multe despre ea, poate citi un interviu făcut de Miruna Căjvăneanu, pentru Hotnews imediat după aflarea rezultatelor sau un articol al subsemnatului din campania electorală apărut în Gazeta Românească. La Padova, Nona a candidat pe listele PD, şi a obţinut 330 de voturi ceea ce a clasat-o pe locul 14 din 16 locuri obţinute de PD în consiliul local. Primar a fost reales Flavio Zanonato (în foto alaturi de Nona), la al doilea mandat, cu un procent de 52,10% . E un succes deosebit, ţinând seama că a fost obţinut într-un oraş atât de mare, dar absolut meritat. Nona Evghenie a avut echipă de campanie activă din luna ianuarie, formată din 18 persoane, dintre care 3 permanente. Şi-a închiriat un camper, şi-a făcut un site de campanie şi a muncit la modul cel mai serios. Demn de remarcat că nu a avut absolut niciun ajutor din partea politicii româneşti, deşi e ştiut faptul că s-a implicat serios în campania de anul trecut pentru PSD, mai bine spus pentru Marian Mocanu, candidat la funcţia de senator. Am scris şi pe alte intervenţii din acest blog de ideea foarte bună pe care a avut-o Nona de a infiinţa circolo „Nicolae Iorga” în cadrul PD. În fine , multă muncă, dăruire, ambiţie, profesionalism şi nu în ultimul rând bani cheltuiţi (circa 15000 de euro!) că rezultate doar pe vrăjeli trebuie să înţelegem că e aproape imposibil.
Felicitări Nona şi să fie într-un ceas bun!!!

81 de cazuri (declarate) de xenofobie şi rasism îndreptate împotriva românilor

Mediafax ne informează că românii din Italia sunt sunt principalele victime ale acţiunilor xenofobe şi rasiste din peninsulă. Studiul a fost realizat de către asociaţia “Lunaria” cu sprijinul Grupului Verzilor din europarlament. Studiul ne indică următoarele date:

119 cazuri rasiste în 2007, 124 în 2008 şi 76 de incidente doar în primele trei luni ale acestuia an

din totalul de 319 cazuri de rasism, 187 sunt violenţe fizice şi 132 de cazuri de violenţă verbală, inclusiv mesaje, discursuri şi propagandă xenofobă şi rasistă

românii sunt principalii vizaţi de xenofobie şi rasism : 81 de cazuri

Stau şi mă întreb câte din cele 81 de cazuri, în cazul nostru, au ajuns să fie publicate, judecate şi cu rezultate concrete pentru cei afectaţi? Cred că niciunul. Eu sincer nu am auzit ca vreun român supus unor tensiuni de acest tip să i se fi dat dreptate PUBLICĂ. Iată ce ar trebui să monitorizeze asociaţiile serioase, iată ce ar trebui să raporteze filialele partidelor politice , iată ce ar trebui să transmită consilierii din Italia ai politicienilor din România şi nu în ultimul rând iată ce ar trebui să fie pe ordinea de zi, ca prioritate, a parlamentarilor români ai diasporei. Eu nu am auzit ca vreun politician român să se şifoneze la vreunul din cele 81 de cazuri pe care (atenţie) le-au declarat românii. Că de cele în care nu au avut curajul să scoată un cuvânt şi au tăcut, nu mai spun… sigur sunt de ordinul sutelor. Mulţi români păţesc tot felul de “grozăvii” de astea rasiste sau xenofobe dar habar nu au unde să raporteze, cui să-i ceară un sfat, cui să denunţe, cui să se adreseze. E drept că oricine s-ar informa ar găsi posibilităţile dar eu vreau să iau apărarea acestora şi să spun că autorităţile şi instituţiile româneşti prezente în Italia au datoria să fie cât mai prezente şi să informeze românul, nu doar să-i pună la dispoziţie un număr verde ci să şi facă cunoscut acest număr prin cât mai multe mijloace: magazine, puncte comerciale, linii ale firmelor de transport, etc.

…mi se pare a mia oară că-mi bat gura degeaba!…ziarele româneşti din peninsulă nu pot face minuni şi s-a demonstrat de multe ori că semnalele de alarmă trase de jurnalişti se pierd în vânt!

Al doilea român, consilier local în Italia

O veste foarte bună…avem un al doilea consilier local, confirmat la Verbania, în provincia Verbano-Cusio-Ossola, regiunea Piemonte. El se numeşte Adrian Chifu şi a obţinut cel mai bun rezultat de pe lista pe care a candidat, lista civică “Per Verbania”. Am vorbit cu el la telefon şi mi-a confirmat că a “prins” un loc de consilier. Ataşez articolul din Evenimentul Zilei care anunţa cel de-al doilea român care a câştigat în alegerile locale. Să fie într-un ceas bun!!!

Adrian Chifu, fost preşedinte al PIN Neamţ, a candidat şi a obţinut funcţia de consilier local în Verbania, în nordul Italiei

După ce ieri se confirma în Italia prezenţa primului consilier român al alegerilor locale din 6-7 iunie, realizate simultan cu cele europene, astăzi s-a anunţat un al doilea român care a obţinut un mandat de consilier local. Românul s-a stabilit în Verbania, pe marginea lacului Maggiore, în urmă cu câţiva ani şi este asociat, cu unul dintre fraţii săi, la o firmă ce are ca obiect de activitate construcţiile şi import-export de mărfuri.

Adrian Chifu, în vîrstă de 38 de ani, din Piatra Neamţ, este consilier în legislativul oraşului Verbania, din nordul Italiei. Fostul preşedinte al Filialei Neamţ a Partidului Iniţiativa Naţională a candidat ca independent la alegerile pentru consiliul local.

„În Verbania s-a scris istorie în cuvinte româneşti”

„În Verbania s-a scris istorie în cuvinte româneşti. După 65 de ani de guvernare locală a stângii, dreapta obţine o victorie istorică. Comunitatea românească din Verbania, pentru prima dată, este privilegiată, având o voce puternică în consiliul local“, se arată într-un comunicat de pe blogul pietreanului.

Rezultatele alegerilor, din Lista Civică pentru Verbania, îi oferă lui Adrian Chifu victoria, cu cele mai multe voturi exprimate, 119, în rândul celor 40 de candidaţi independenţi la alegeri.

Fostul lider al PIN Neamţ este vicepreşedinte al Asociaţiei ANOLF din Verbania, care se ocupă cu integrarea străinilor din acest oraş. Proiectul cu care Chifu a încercat şi reuşit să obţină încrederea simpatizanţilor din orăşelul italian a fost intitulat „Multe culturi – Un singur oraş“ şi se referă la integrarea străinilor comunitari şi extracomunitari, schimb intercultural şi înfiinţarea unui birou pentru străini în Primăria Verbania.

Programul electoral a fost structurat pe 10 puncte, temele cu care s-a prezentat în faţa electorilor fiind integrarea socială şi culturală a emigranţilor, crearea unor centre interculturale pentru întîlniri, crearea de politici de integrare a străinilor, organizarea de cursuri de formare profesională şi de învăţare a limbii, asistenţă sanitară, integrarea şcolară a copiilor străini, sprijinirea refugiaţilor politici pentru obţinerea azilului, etc.

Românul susţinea înainte de scrutinul de pe 6 şi 7 iunie că nu concepe să piardă un post în legislativul localităţii italiene, motivaţia acestuia fiind numărul mare de conaţionali în zonă, aproximativ 1.200 de rezidenţi cu drept de vot.

Familie cu succes în politică

Iată că după multe rezultate neplăcute, unul în aşteptare(Nona Evghenie la Padova) şi doar unul bun (Leontina Ionescu), o altă româncă se pregăteşte să ne încânte electoral. E vorba despre Mihaela Raica, soţia lui Gheorghe Raica, preşedintele Partidului European al Românilor (PER). Trebuie să precizez că Gheorghe Raica a fost primul consilier român la Alessandria nu în consiliul local ce-i drept, dar ales şi el la rândul lui prin vot democratic, adevărat. Contestat de foarte mulţi pentru inactivitate, pentru faptul că a candidat pe listele Lega Nord sau pentru înclinarea către PD-L din România, Gigi se vede că şi-a văzut de treabă nestingherit şi iată, a fost în stare să adune 133 de voturi pentru soţia lui. Nu-i uşor într-o localitatea din nordul Italiei (Novi Ligure)unde concepţiile despre străini sunt aşa cum le ştim cu toţii. Se vede că politica în familia Raica merge foarte bine. Nu este deloc de ignorat faptul că Mihaela Raica a obţinut 133 de voturi clasându-se pe locul 11 din totalul candidaţilor şi pe locul 4 , la o diferenţă de doar două voturi de locurile 2 şi 3, cu câte 135 de voturi, pe lista (atenţie!) PDL (Popolo della Liberta). Cu alte cuvinte, PER-ul lui Gheorghe Raica e pe punctul de a avea un consilier în toată regula, ales prin vot. Ce-i drept, Gigi şi-a făcut un “mic imperiu” românesc la Alessandria şi împrejurimi. Toată lumea îl cunoaşte ca săritor, ajută pe toţi, îi adună pe români la spectacole, festivaluri sau sărbători şi nu apelează la presă decât dacă i se cere. Eu recunosc sincer că nu ştiam despre candidatura soţiei sale. Pentru a fi sigură , Mihaela Raica trebuie să aştepte însă, încă două săptămâni când se va definitiva formula finală a consiliului local şi primarul de la Novi Ligure. Are şanse foarte mari…să fie într-un ceas bun!!!

Aici puteţi citi toate rezultatele de la Novi Ligure şi confirmarea că Mihaela Raica a fost a unsprezecea pe lista de candidaţi …chiar şi presa locală recunoaşte că rezultatul româncei e impresionant!!!

Partidul micilor şi a berii

Oricât ne-am chinui, nu vom reuşi, noi comunitatea română din Italia să creştem, în modul în care ne comportăm în prezent. E foarte clar pentru mine (şi nu numai) că există o lipsă de informare teribilă, că există o lehamite ajunsă la limita maximă iar interesele sunt strict personale, nicidecum generale, de comunitate. Românii din Italia, în marea lor majoritate nu au cultură politică, nu sunt informaţi, trăiesc într-o lume ruptă total de realitatea cotidiană. Din lipsă de cultură şi informaţie preferă să se izoleze în spatele unui naţionalism neînţeles, fără principii şi fără entuziasmul necesar evoluţiei. De ceva timp încerc să formez un nucleu, cu scopul formării unei structuri puternice şi cu idei absolut noi şi revoluţionare pentru unire dar totul se limitează la o singură idee: unirea românilor din zonă poate duce la un singur avantaj: mersul la grătar şi bere împreună. Asta-i tot ce întrevede o parte din comunitatea românilor din jurul Anconei. Nimeni nu cere un preot ortodox, o biserică ortodoxă, un sediu pentru întâlniri, implicări în voluntariat, donări de sânge, protecţie civilă sau crucea roşie…nimeni nu vede pozitivă implicarea gratuită a avocaţilor români, a funcţionarilor de bancă, a medicilor sau a intreprinzătorilor particulari…nimeni nu doreşte întâlniri periodice cu scopul de a face liste de probleme sau priorităţi…nimeni nu găseşte importantă manipularea politicii locale…nu…totul se reduce la ieşiri la grătar şi bere. Chiar şi o manifestare culturală la care am participat în urmă cu două săptămâni s-a “lăsat” cu destuparea de cutii de aluminiu de bere ieftină şi ţuică de proastă calitate. Dar nimeni nu se interesa în modul profesional de a promova cultura românească, că de asta se organizase manifestarea. În fine, asta se vede şi astăzi, la anunţarea majorităţii rezultatelor la alegerile locale…avem doar un consilier, la Marcellina, care a ieşit după o lungă  campanie, stropită şi de concurenţa cu candidata PIRului, tot româncă…ar mai fi o speranţă la Padova, Nona Evghenie având şanse teoretice după turul final.

Orice localitate italiană are câteva zeci de români care dacă ar avea în cap şi altceva înafară de grătare şi bere, ar deveni o forţă fantastică. Din păcate, şi o spun cu mare amărăciune, chiar dacă voi da naştere la multe comentarii, avem o comunitate foarte slabă, cu oameni mediocri, inculţi şi dezinformaţi…cei care nu fac parte din aceste categorii, şi sunt destul de mulţi, ori au interese personale şi nu-i interesează comunitatea, ori nu vor să se implice pentru că sunt absorbiţi de nulităţi şi de membrii partidului micilor şi a berii… e o ruşine teribilă să constaţi că trăieşti printre cei un milion jumate de români iar singurul consilier ales a obţinut 159 de voturi…credeţi-mă că sunt profund dezamăgit!

PS…încă ceva: la un articol din “Il Mesaggero”, aici (citiţi comentariul din josul paginii) a fost menţionat numele complet al unei românce asasinate dar numele asasinului ITALIAN a fost scris doar cu iniţiale…mai avem noi forţă să ne răzvrătim în faţa unor asemenea mojicii gazetăreşti?…nu, pentru că pe noi ne interesează doar grătarul cu mici şi berea rece!…sau ne interesează să facem cât mai multe consulate, ca în cazul lui Die la Padova. Mie mi-ar fi ruşine să spun că vreau consulat, chiar dacă Bologna e la câţiva zeci de kilometri, să fac războaie şi să mă declar în greva foamei pentru a-l obţine iar la alegerile europarlamentare să mă prezint doar cu 85 de români. Die, sper să nu te mai aud pe undeva că fac alergie!!! Din păcate asta e comunitatea şi ăştia sunt liderii…lasă că-i avem pe EBA, Vadim şi Becali la Parlamentul European şi cu siguranţă ei vor avea grijă de noi şi de problemele noastre.

m.r.?
la redazione puo’ spiegarmi perche’ della prostituta romena pubblica il nome e del suo assassino le iniziali?———————–

La redazione

Ora ci sono nome e cognome