Astăzi mi-a povestit soţia că în cele două săptămâni de când a deschis biroul de servicii au venit foarte multe persoane care se interesau de locuri de muncă. Nimic spectaculos ţinând cont de faptul că e criză, că se închid, cel puţin în zona noastră, multe fabrici şi şantiere…oricum bărbaţii sunt cei mai afectaţi…ce mi-a atras atenţia însă a fost faptul că au existat cazuri în care bărbaţii erau cei care întrebau dacă nu cunoaşte posturi de “badante” pentru ei…”cum badante?…poate pentru soţie!” a fost prima reacţie…răspunsurile au infirmat ipoteza căutarii postului pentru o femeie, ci solicitarea era pentru ei…bineînţeles că i-a întrebat cum de aleg o muncă destinată în mare parte femeilor…toţi au răspuns că e un salariu fix, nu plătesc casa, mâncarea şi celelalte cheltuieli, iar 500 de euro îi pot pune sigur deoparte… iar munca nu se compară cu cea la “întors mortarul” cum spunea cică unul dintre ei…aşadar criza schimbă uneori “il profilo lavorativo”.
Ce m-a impresionat e că întâmpător în noul număr al Gazetei Româneşti, care va apare mâine, este publicat un reportaj făcut de Agerpress care descrie două cazuri asemănătoare…motivaţiile cam aceleaşi, ba chiar unul dintre bărbaţi declară că în următorii zece ani nici nu se gândeşte să-şi schimbe locul de muncă sau să se întoarcă în România…un bun articol, pe care vi-l recomand să-l citiţi.
…sunt convins că majoritatea bărbaţilor ar spune că nu ar fi în stare de aşa ceva…şi totuşi e o muncă cinstită, grea în cele mai multe cazuri şi cum îmi povestea o româncă, badate, “bătrânii sunt mult mai dificili şi mai epuizanţi decât un nou născut”.
…până la urmă, vorba aia: “ pentru bani… şi cioara cântă!!!”
Apropo, domnişoara Băsescu oare ştie despre chestiile astea?… ar trebui s-o informeze careva, să fie pregătită pentru a arăta Diasporei care o susţine (la greu!!!) că e la curent cu problemele ei.
Publicat de Andi Radiu 
