Nici sportul nu-i mai breaz…

Acest blog l-am deschis în ideea de a prezenta strict despre viaţa românilor din Italia. Nu pot însă să nu-mi exprim dezamăgirea din această seară de la finala Cupei României la fotbal…ştiu că mulţi mă vor înjura pentru această postare, pentru că fotbalul e ultima grijă a românului din Italia, dar recunosc că am un gust amar. Mă pregătisem cu o friptură la grătar, două beri reci şi multă dorinţă de a vedea fotbal de calitate, într-o seară relaxantă. Ce am văzut însă a fost o jalnică şi patetică manifestare sportivă, cu eternele greşeli de arbitraj care decid soarta partidei, cu suporteri care în final au rupt scaune şi care au intrat în teren (foto) deşi partida nu se terminase, cu jandarmi bătuţi şi inutili, cu o echipă a Timişoarei care nu s-a prezentat la medaliere, cu un “mitico” Mircea Lucescu care cu dezgust şi-a făcut datoria de a medalia câştigătorii şi cu un prim-ministru Boc care s-a arătat neputincios a mia oară în faţa jalnicei Românii care devine pe zi ce trece. Au fost momente când am simţit că reîntoarcerea în patrie e imposibilă, că sunt un norocos pentru faptul că am reuşit să-mi fac un loc în lumea “mai bună” şi că ţara pe care o iubesc necondiţionat se îndepărtează de standardele pe care şi le doresc cetăţenii săi adevăraţi. Asta e…se întâmplă şi pe la case mai mari!

Nici măcar fotbalul…

Astăzi, constrând fiind de consoartă, am stat în locul ei la serviciu…chiar eram curios să văd cine intră, ce întreabă, în general ce-l interesează pe românul din oraşul unde locuiesc. Am avut plăcerea să descopăr, deşi au intrat doar vreo 30 de români, că există o comunitate românească foarte mare, mult mai dezvoltată decât mi-am închipuit. Mă consider o persoană foarte comunicativă şi n-am ezitat să stau de vorbă cu fiecare în parte chiar şi despre alte argumente înafara motivelor pentru care intraseră. Sunt foarte multe de spus…ceea ce mi-a atras însă atenţia în mod special este faptul că (să nu râdeţi !) pe român nu-l mai interesează nici măcar… fotbalul…dar absolut deloc…ce să mai zic de cultură, de a citi o carte sau a fii informat . Niciunul, din cei cu care am stat de vorbă, (repet, vreo 30 de persoane) nu ştia că mâine naţionala noastră va juca cu Serbia. Majoritatea motivau ba că nu au posibilitatea să vadă canalele româneşti, ba că nu au internet sau ziare româneşti şi în special că nu au timp. „Şi cu ce vă ocupaţi puţinul timp liber?”…am întrebat eu. Răspunsurile au fost în general: „mă uit la tv la italieni”,”merg pe la prieteni”,”spăl, calc sau pregătesc mâncarea pe a doua zi” sau asemănătoare. „Despre dreptul la vot în Italia aţi auzit?”am mai întrebat eu…reacţiile au fost imediate, de tipul „dă-i la drek de parlamentari hoţi”…”păi nu putem alege pentru Parlament, ci pentru alegerile locale”am ţinut eu să precizez…”aaa, nu ştiam”. Deci, cultură nu…activităţi civice, nu…interes pentru politică, nu…bă frate român, da’ chiar nici fotbalul cu punga de seminţe în faţă şi cu o bere rece, împreună cu amicii de manele nu se mai practică? Nu vreau să generalizez, că asta nu-mi place, dar mă întristează să descopăr că românii de aici îşi pierd valoarea şi devin doar maşini de muncă…nu zic, majoritatea erau obosiţi de la serviciu, cu palmele albite de ciment, da’ chiar numai asta ne-a mai rămas?…care o fi „liantul” care să-i strângă la un loc pe conaţionalii noştri dacă nici măcar naţionala de fotbal nu-i mai „scociorăşte” în amorul naţionalist?

P.S…dacă aveam CD-uri cu manele vindeam vreo două…că m-au întrebat dacă am aşa ceva!…poate un concert cu Guţă i-ar aduna pe mulţi.

…în final „UN NOROC ŞI LA MAI MARE…HAI ROMANIA!!!” din partea PREMIERULUI (mi-a plăcut fotografia şi am „adaptat-o” aici)