Cultură sau mititei?…asta-i întrebarea.

Câţi dintre noi au auzit de Vladimir Ghika? Evident că majoritatea dintre noi au auzit de familia Ghika, care a dat mulţi principi în Moldova, miniştrii, politicieni, etc. Dar despre acest personaj, cu siguranţă sunt puţini. Eu sincer nu am auzit şi nici nu ştiam despre el nimic… din ignoranţă, din lipsă de cultură, etc. Deasemenea, faptul că la Roma e în curs beatificarea lui, cu siguranţă sunt puţini care ştiu şi asta, şi datorită lipsei de reacţie pe care o au politicienii de la ministerul culturii. Vladimir Ghika este foarte apreciat în rândul lumii ecleziastice şi laice din Italia, trecutul lui fiind incredibil. A fost „preot, confesor, director spiritual, conferenţiar, om de ştiinţă, diplomat, activitatea lui desfăşurându-se în toate mediile, de la capete încoronate, şefi de state, politicieni, filozofi, artişti, scriitori, teologi, până la anarhişti, ocultişti, homosexuali şi prostituate.” Este deasemenea primul preot biritual acceptat de ambele biserici, otodoxă şi catolică. Are o biografie absolut senzaţională. Cine doreşte să ştie mai multe poate căuta pe internet pentru că se găsesc multe informaţii. Aici e chiar un rezumat destul de bun.

Motivul acestei postări nu este însă de a vă face cunoscut acest personaj, ci faptul că pe 16 mai va fi organizată la Bologna o ceremonie, intitulată  “55 de ani de la moartea monseniorului Ghika”, unde, atenţie, se vor întâlni reprezentanţi importanţi ai catolicilor, grecocatolicilor şi ortodocşilor din Italia, lucru nemaiîntâlnit până acum. Deasemenea vor fi prezenţi academicianul Bălăceanu Stolnici, unul dintre puţinii sau poate singurul român în viaţă care l-a cunoscut personal pe monseniorul Ghika, precum şi politicieni italieni din toate taberele politice. Iată un eveniment foarte important, organizat pe banii şi cheltuiala unei persoane. Ce mă scoate din minţi, este pasivitatea celor din ministerele culturii, a afacerilor externe şi a faimosului DRRP, căruia i s-a cerut un ajutor financiar pentru acest eveniment şi a răspuns că nu sunt fonduri. E pentru prima dată când un român reuşeşte să reuneacă atâţia oameni de diferite religii şi orientări politice, să facă cunoscut la cele mai înalte niveluri valoarea românilor, istoria şi cultura românească iar pe cei de la Bucureşti îi doare în paişpe. Aş mai spune multe, că majoritatea ştim ce a organizat în ultimul timp DRRPul şi politicienii români, dar din nou, a nu ştiu câta oară mă abţin şi tac. Lasă că vreo două sărbători cu dansuri ale beţivilor, mici, bere şi chiote sunt mai eficiente şi mai reprezentative şi se găsesc şi fonduri. În plus deja se văd rezultatele vizitei celor 11 la Bucureşti: niciunul. Nu-mi vine decât să exclam: huooooooooooo!!!!

PS… poate o atenţionează careva pe domnişoara Năstase, că tot e consilier la cultură şi reponsabilă cu diapora şi spală puţin din ruşine…eu am aşteptat-o la Ancona zilele trecute, cu ocazia înfiinţării consulatului onorific dar, din câte am citit aici, era mai importantă înfiinţarea unei filiale PD-L la Udine.

Primul consul onorific român în Italia

Sâmbata viitoare, pe data de 9 mai, va avea loc inaugurarea oficială a Consulatului onorific român de la Ancona. Consul onorific este domnul George Teseleanu, primul consul onorific de naţionalitate română din Italia. E un lucru deosebit de important din punctul meu de vedere. Pentru a obţine această funcţie nu poţi fi un terchea berchea, fără studii şi cu aere de şef, cum cunoaştem cu toţii mai ales în mediul asociaţionistic. Domnul Teseleanu este cadru universitar în Italia, membru în numeroase asociaţii şi instituţii culturale din întreaga lume şi nu în ultimul rând un prosper om de afaceri (doar anul trecut firmele sale au avut o cifră de afacere de peste 100 de milioane la un număr de circa 1000 de angajaţi). Cine doreşte poate să citească mai multe despre dumnealui, chiar pe siteul personal, linkat la numele lui mai sus…şi ca să completez acest aspect al calităţilor unui consul onorific, voi adăuga câteva rânduri, luate de pe siteul ministerului român de externe:

Consulii onorifici sunt numiţi dintre persoanele cu poziţii importante în ţările respective – oameni politici reputaţi, personalităţi remarcabile în domeniile economic, financiar, bancar, cultural, ştiinţific, avocaţi de renume – , cu independenţă financiară şi comportament la nivelul importanţei funcţiei încredinţate, apropiaţi de România. Pentru activitatea desfăşurată, consulii onorifici nu primesc din partea statului român salarii, indemnizaţii sau alte venituri, oricare ar fi denumirea acestora şi suportă din bugetul propriu toate cheltuielile ocazionate de exercitarea funcţiilor lor oficiale decurgând din această calitate.

…impresionant, nu?…ieri am avut deosebita plăcere şi onoare să stau de vorbă mai mult de două ore cu domnia sa. Am constatat că este o persoană agreabilă, cel puţin la prima vedere, erudită, cu o mulţime de idei şi proiecte pentru comunitatea românească. Cred că cei din regiunea Anconei se pot considera norocoşi chiar şi dacă, măcar o parte din planurile pe care mi le-a prezentat domnul Teseleanu vor fi puse şi în aplicare. Am fost invitat la inaugurarea oficială, precum şi la masa festivă care va avea vineri şi unde voi avea ocazia să întâlnesc personajele politice locale, ambasadorul român, oameni de afaceri importanţi, români de succes din zona Anconei precum şi o mică parte din acea categorie din care fac şi eu parte: „anonimii români”.

Am rămas plăcut surprins şi de faptul că invitaţiile, chiar şi ale celor din ultima categorie, au fost înmânate personal de către domnul Teseleanu, acesta făcându-şi timp pentru fiecare, măcar câteva minute, pentru a prezenta evenimentul şi pentru a convinge rumânul să vină la inaugurare…un început mai mult decât promiţător!

…evident că voi filma şi fotografia tot ce prind!