Devenim politicienii nimănui…

Sunt într-un moment de slăbiciune şi declar public că sunt în anumite momente un mare naiv…pe bune. Eu, în nemernicia mea, credeam că marea majoritate a românilor se înscriu în partide politice româneşti, sau în cazul nostru italiene, din anumite convingeri de ideologie, simpatie politică, apropiere culturală sau strict avantaje generale, de naţie sau comunitate. Aiurea…majoritatea românilor din Italia se înscriu şi-şi vând sufletul pentru o atenţie, o fotografie sau o promisiune fără nicio bază. Am curaj să afirm că majoritatea dintre noi ăştia din Italia suntem nişte profitori neruşinaţi.

De câteva luni am încercat, prin natura ocupaţiei mele extra, de ziarist, să observ comportamentul concetăţenilor mei în faţa propunerilor indecente ale politicienilor. Concluzia e clară: ne vindem sufletul şi onoarea şi prestigiul şi demnitatea la primul care se fotografiază cu noi sau ne bagă în seamă. Asta nu înseamnă că generalizez. Un exemplu ar fi Duţu Mihai, cu care am avut polemici destule şi cu care m-am “porcăit” în particular sau chiar în public, dar care pariez că s-a înscris în PD-L din convingere, nu din prostie. Dar el e excepţia care întăreşte regula. Fiind perioadă de campanie electorală atât la administrative cât şi pentru europarlamentare, am avut ocazia să intervievez câţiva români din Italia care s-au înscris în diferite partide politice româneşti sau italiene…concluzia e una: s-au băgat în politică nu din convingere, ci din interes…nu a contat ideologia, nu a contat că sunt la un partid care ne defavorizează pe noi “stranierii”, nu a contat că e de stânga sau de dreapat…a contat o cină “moka”…o aprobare pentru un magazin…o promisiune pentru un sediu, samd…suntem slabi şi uşor de manipulat, o spun cu riscul tuturor eventualelor repercursiuni ulterioare din partea celor despre care am scris sau cu care am vorbit (există şi excepţii desigur). Ne vindem foarte uşor, nu avem o ideologie specifică emigranţilor, nu suntem în măsură să analizăm concret şi corect actuala situaţie politică…şi asta dintr-un singur motiv: lipsa unităţii. Fiecare reacţionează individual, fără o pregătire, fără o cultură politică necesară, fără o strategie comună, eficientă şi studiată. Sunt convins că şi de data asta, din alegerile administrative nu vor ieşi rezultate pozitive…doar prin minune să avem primul consilier!

Eu, după cum mulţi mă cunosc, nu fac parte din vreo asociaţie sau partid politic…dar am convingerea că Forumul comunităţii româneşti de la Milano din 23-24 mai, poate fi o ocazie pentru a pune la punct multe lacune…mulţi ignoră acest eveniment şi greşesc…trebuie de văzut că un grup de persoane, fără interese personale, au făcut pe dracu’ în patru să găsească posibilităţile financiare şi logistice pentru a organiza acest eveniment…şi din câte îmi dau seama cu mari sacrificii…invitaţii sunt de marcă, chiar surprinzător de importanţi…proiecte se vor prezenta multe (vă asigur)…sediul ales e de mare clasă…prezenţa câtorva români de mare calitate, dar rămaşi anonimi, aproape ca sigură… faceţi tot posibilul să fiţi prezenţi…e o ocazie mare de a ne întâlni şi “pune ţara la cale”…sunt convins că prezenţa în comitetul de organizare a Simonei Farcaş, Daniel Grigoriu sau Ramonei Bădescu nu convine multora, dar ar trebui lăsat orgoliul la o parte şi pus în faţă interesul comunităţii…ce ziceţi, se poate?

Vâslaşi în mai multe luntre

De la antepenultima postare am tot fost acuzat că am devenit un fan PIR…că cine ştie ce urmăresc sau că (mai ridicol !!!) mi s-au propus tot felul de funcţii, care mai de care mai nesemnificative (în opinia mea)… a nu ştiu câta oară mărturisesc că nu am de gând să mă înscriu în PIR şi nici să devin membru al nu ştiu cărui partid politic…cu această postare nu vreau să dezmint cele de mai sus şi nici să fac vreun defavor PIRului…ci să comentez un fapt pe care l-am aflat de vreo câteva zile…e o curiozitate pentru mine, doar atât… Aşadar, aflu cu stupoare că PIRul de ceva timp a început o campanie de susţinere, pentru funcţia de primar al localităţii Monterotondo, a lui Ruggero Ruggeri, care participă pe listele PD…păi cum vine asta???…On. Potito Salatto, care e memru PDL, oferă şi ajută PIRul, punându-l pe contestatul Iulian Manta la un birou din Primăria Romei, iar PIRul susţine un candidat PD?…adică intrăm în Assoforum şi facem vestitul lobby pe lângă Alemanno iar pe de altă parte cheltuim timp şi bani de corespondenţă pentru PD?…se poate spune că pentru binele comunităţii ne facem frate cu toţi dracii, dar eu personal, nu aş putea să promit unuia ceva şi celuilat să-i ofer acelaşi lucru…se cam încurcă borcanele…nu vreau să cred că un succes de moment înceţoşează minţile…boooh, ce ştiu eu de politica din Italia!?…eu am practicat-o doar în România dar într-un mod cu totul diferit!!!

Mai există o posibilitate…ca scrisoarea de mai jos să fie falsă…că dacă e adevărată eu vă declar că nu mai înţeleg nimic…chiar şi dacă s-ar motiva binele comunităţii!…în cazul ăsta e mai rău, că se poate spune despre comunitatea de români, nu că e formată doar din hoţi şi violatori, ci şi din „vâslaşi în mai multe luntre”…ce să mai spunem despre ideologie!!! …ciudat e că PIRul nu a dat niciun comunicat pe nicăieri…nici măcar pe site sau forumuri…oare Schiuma ce-o zice aflând că partidul în care e membru de onoare promovează şi cheltuie timp şi bani pentru un pedist?…încurcate mai sunt căile comunităţii româneşti!!!

eu mai sunt curios şi cine a redactat scrisoarea… troppo foooooorte!!!

…mai am o veste tare despre FARI…dar toate la timpul lor!!!