A fi milostiv…

Credeţi-mă că mi s-a acrit rău de tot de cazul “Caffarella”… pe cuvânt că am o senzaţie de greaţă numai la citirea în titlul vreunei publicaţii trimiteri către acel caz. Citind însă şapoul articolului ăsta, am dat imediat clic pentru a vedea care sunt asociaţiile care au sărit atât de repede în ajutorul celui de-al doilea “înger”. Nu mică mi-a fost mirarea să constat că unul dintre protagonişti era avocatul Fabio Maria Galiani pe care eu îl credeam în ultima fază, după anunţarea deciziei de a intra în greva foamei, cerându-şi dreptul asupra F.A.R.I. şi protestând împotriva Ramonei Bădescu. Poveste veche, mulţi crezând că ori a renunţat ori pregăteşte înaintarea acţiunii împotriva celor care în opinia lui şi-au însuşit drepturile asupra F.A.R.I.. Oricum “e de porc” (vorba lui Badea) să vezi cum presa şi media în general anunţă când pe unul când pe altul la conducerea acelei formaţiuni…cititorul neutru, care habar n-are despre ce e vorba nu mai înţelege nimic…poate că dacă se va organiza forumul de la Milano şi vor fi prezente ambele tabere, se va lămuri situaţia…sau se va lăsa cu păruială!?
Nu vreau să comentez cine are dreptate în toată afacerea asta…probabil că o instanţă de judecată o va lămuri. Ceea ce m-a “lovit” a fost iniţiativa de a sări în ajutorul lui Isztoika, găsindu-i-se imediat şi “nepremedidat” un loc unde să doarmă. E clar după părerea mea că toată această acţiune e pur propagandistică, cu scopul doar de a atrage atenţia asupra persoanelor şi asociaţiilor implicate…nu pot accepta că cei care au avut această iniţiativă s-au rotit în pat de grija românului, iar dimineaţa şi-au luat inima în dinţi şi s-au postat în faşa ieşirii de la Regina Coeli, cu intenţia de a-l ajuta. Mă opresc aici cu comentariile deoarece risc din nou să primesc mailuri de la stimabilul avocat în care mă anunţa că mă cheamă în judecată pentru insultă sau calomnie. Ceea ce vreau să mai completez e că la centrele Caritas din Roma sunt sute de români care au ales să nu fure sau să încalce legea, dar negăsind nimic de muncă au ajuns la mila Bisericii. În Gazeta Românească de săptămana viitoare voi publica povestea unei femei de 60 de ani care accidentată fiind şi neasistată de nimeni a ajuns să doarmă şi să fie îngrijită de cei de la Caritas…neavând însă un alt ajutor şi nemaifiind angajată de nimeni a ales să se întoarcă acasă, bolnavă, fără un ban şi umilită de toată lumea. Şi ca ea sunt multe alte zeci de persoane. Iată domnilor “suflet de aur” unde trebuie să mergeţi dacă tot v-aţi hotărât să faceţi fapte bune…iar dacă vreţi să fie perfect, puteţi să faceţi totul în linişte iar presa să fie prezentă doar pentru a atrage atenţia asupra tragediilor de acolo.