Şi cu asta basta

Mai postez câteva linkuri despre evenimentele “extraterestre” care s-au desfăşurat în weekendul trecut prin care, cred, majoritatea veţi înţelege bătaia de joc de care au avut parte unii, de momentele de glorie ale altora şi de măgăria generală în care înoată o parte din asociaţionismul românesc din Italia…pentru mine, deşi am pretenţia că-s destul de bine informat, s-au întâmplat lucruri care m-au lăsat perplex…chestia aia cu “călcatul pe cadavre” am înţeles-o pe deplin…uitaţi-vă foarte atent la fotografii, la persoanele prezente, la declaraţiile ulterioare şi reacţiile care au fost…veţi înţelege multe…aş putea să mai comentez şi să aduc în discuţie o grămadă de lucruri dar spre uşurarea unora, am hotărât s-o las baltă…mulţumesc pe acestă cale tuturor celor care mi-au trimis pe mail descrieri şi foto despre ziua de duminică…situaţia este atât de jenantă încât am hotărât că e inutil să continui…fiecare să doarmă cum şi-a aşternut!…

Consider deplasarea mea la Milano, ca o acţiune deosebit de inspirată…am câştigat enorm…pe cuvânt de onoare!

despre ziua de 23 mai

despre ziua de 24 mai

despre duminica petrecută de Principale Radu şi Principesa Margareta la Torino şi Vercelli

Forumul românilor din Italia, dat peste cap de Principele Radu

…şi pentru ca ridicolul să fie complet, postez comunicatul F.A.R.I. “de după”…nici aici nu voi mai comenta deşi ar fi multe de zis.

Federatia Asociatiilor Românilor din Italia
COMUNICAT
27 .05 .2009
Federaţia Asociaţiilor Românilor din Italia mulţumește membrilor comunităţii românești din Italia și oaspeţilor din Italia și România pentru prezenţa la Forumul comunităţii românești din Italia, ediţia 2009, cât și pentru disponibilitatea și înţelegerea de are au dat dovadă.

Dorim să precizăm faptul că, chiar dacă F.A.R.I. a fost singura organizaţie a românilor din Italia ce a fost implicată în organizarea Forumului,că au existat numeroase alte organizaţii și Instituţii publice din România are au făcut tot posibilul să împiedice realizarea acestui eveniment.

Federaţia Asociaţiilor Românilor din Italia,prin coordonatorul naţional,își asumă în totalitate rezultatele Forumului comunităţii românești din acest an. Federaţia Asociaţiilor Românilor din Italia nu a dorit altceva decât să dea posibilitatea comunităţii românilor din Italia de a dialoga.Din nefericire,s-a demonstrat încă o dată lipsa totală de interes a Autorităţiilor Statului din România pentru o unitate reală a mediului asociativ de origine română din Italia.Dezbinarea comunităţii rămânând, încontinuare,scopul de bază al acestora.

Federaţia Asociaţiilor Românilor din Italia nu va înceta să slujească interesul mediului asociativ de origine română din Italia,cât și interesele comunităţii pe care aceștia o reprezintă. Dezinteresul Autorităţiilor Statului din România,ameninţările primite de ătre numeroși reprezentanţicai mediului asociativ,cererile repetate de a nu da curs invitaţiei de participare la lucrările Forumului și mai ales prezenţa scăzută,nu pot fi imputate organizatorilor. În schimb,organizarea nefericită,lipsa fondurilor și lipsa experienţei în realizarea unui astfel de eveniment pot fi imputabile,în parte,Federaţiei.

Pentru prima dată o organizaţie non-guvernamentală a românilor din Italia a încercat să facă ceva, să treacă de la vorbe la FAPTE fără ajutorul financiar al Autorităţiilor și fără implicarea partidelor politice din România.Și pentru această realizare avem un sentiment de mândrie! Resursele financiare necesare realizării evenimentului au fost asigurate exclusiv de către organizatori.Nimeni altcineva nu a contribuit la organizarea acestui Forum.

F.A.R.I.va face publice cheltuielile ce au fost necesare realizării evenimentului.

comunicatul original FARI comunicat de presa 27 05 2009

Patetic, nu?…păi nu trebuie să fiu în pas cu moda!?

Patetism nemăsurat…exact. E vorba despre avocatul Fabio Galiani care trimite mailuri peste mailuri prin care  recomandă neparticiparea la forumul de la Milano, organizat pentru zilele de 23-24 mai. Eu sincer credeam că i s-a şi făcut parastasul după decesul inevitabil , la mai mult de două luni de la anunţarea mult trâmbiţatei şi ameninţătoarei intrări în greva foamei. Deci s-a pus pe mâncat…nu a murit. Asta e!!!…m-am obişnuit cu veştile mai puţin bune. Pe de altă parte, mulţi se plâng şi de excesiva transmitere a invitaţiei pentru forum dar există scuza că mai multe persoane participă la difuzarea informaţiei şi probabil (de fapt mai mult ca sigur) pe listele respective, o persoană poate figura în toate. Mulţi regretă că nu pot fi prezenţi la forum, alţii găsesc tot felul de explicaţii mai mult s-au mai puţin logice pentru neprezentare sau refuz, altora le-au ieşit bube pe fund de invidie că nu au reuşit să facă ceva asemănător iar alţii îşi exprimă dezgustul şi dezaprobarea. E ceva firesc pentru orice activitate organizată de românii din Italia…dacă ar fi un consens general m-aş preocupa. Eu voi participa, voi lua chiar cuvântul, voi face propuneri, voi prezenta persoane deosebite şi de ce nu, voi încerca să mă simt bine în compania românilor prezenţi…să-mi fie de bine!!!

PS…una dintre propuneri va fi pentru susţinerea regelui Cioabă la preşedinţia României sau  ca lider al românilor din Italia…că tot ne fac toţi ţigani…patetic nu?…păi nu trebuie să fiu în pas cu moda!?

Dihonia din comunitate

Dacă prin absurd în acest moment m-aş naşte a doua oară şi aş dori să analizez comunitatea românilor din Italia, cu siguranţă m-aş îngrozi. E un haos şi o dezorganizare ajunsă la limita raţionalului. Hai să mă explic…lăsând la o parte faptul că în viaţa social politică nu sunt implicaţi nici măcar 1% dintre românii din peninsulă, cei care au această opţiune sunt atât de dezbinaţi că putem fi înscrişi în cartea recordurilor…fără glumă!!!

(1)În weekend la Milano, câţiva români vor lua parte la forumul comunităţii, organizat de F.A.R.I., cu invitaţi nesperat de importanţi şi cu o organizare de zile mari, ca locaţie, fonduri şi teme de discuţie…(2)un alt grup, condus de ing. Die, preşedintele asociaţiei “Romeni in Padova”, va demonstra sâmbătă, în faţa ambasadei la Roma cerând „neşte chestii” aproape imposibil de obţinut în viitorul apropiat…(3) P.I.R, partidul românilor, merge pe „cazzi suoi” într-o campanie electorală cu candidaţi slab susţinuţi financiar şi logistic şi cu ecou alarmant de anemic în rândul comunităţii româneşti…(4)F.I.R.I.,  forumul intelectualilor, condus de profesorul Cicortaş începe sămbătă un turneu teatral, fără implicarea comunităţii…(5) preşedinta Ligii românilor, Emilia Stoica,  candidează la un loc în consiliul comunal fără nicio explicaţie din punct de vedere al formaţiunii pe care o conduce sau să anunţe ceva oficial…(6)Parlamentarii diasporei din zona noastră, Badea şi Brînză, nu se mai înţeleg între ei…(7)după deplasarea celor 11 fantastici la Bucureşti nu a existat absolut niciun raport deşi li s-a sugerat celor prezenţi să facă cunoscute discuţiile cu cei mai puternici oameni din stat…şi cu siguranţă lista ar putea fi completată.

…măi oameni buni, chiar a dat dihonia în comunitatea românească din Italia?…chiar există un interes atât de puternic pe care încă nu-l individualizăm şi care ne duce pe toţi „în ispită”?…nu reuşesc să înţeleg atitudinea prezentă…nimic din ce se încearcă să se construiască nu rezistă…nu reuşesc să înţeleg de unde atâta răutate, individualism şi invidie…pentru că aceste trei „calităţi” caracterizează, fără-ndoială, pe mulţi dintre românii din Italia.

“Conul politic” al diasporei

Astăzi m-am hotărât să trag cu coada ochiului şi pe la vecinii (a se citi românii) noştri din Spania şi am descoperit că de foarte puţin timp, mai precis din 4 mai, s-a înfiinţat şi primul partid românesc din peninsula Iberică. Că tot îi lăudam eu pe românii din Spania dar remarcam mereu că ei nu au un partid. Am scociorât internetul şi am descoperit că partidul se intitulează „Partidul Iberic al Românilor” (PIRUM) şi că preşedintele este Florin Bojor (foto). Denumirea mi se pare cel puţin ciudată…cum vine asta, partidul iberic…al românilor? Am mai descoperit că în luna aprilie Florin Bojor a inaugurat „Casa Romania din Catalunya”, un proiect contestat de alte asociaţii româneşti din Spania pe motiv că nu e promovat de autorităţile româneşti…eu zic că-i mai bine!…dar sediul e la biroul unui partid naţionalist. Încercând să fac o ipotetică asemănare, mi-a ieşit: Partidul românesc al maghiarilor, cu sediul la biroul Partidului România Mare…mişto nu?
Despre activitatea preşedintelui am găsit multe…că a editat un dicţionar româno-catalan, că e în lumea asociaţionismului de mult timp, că face o emisiune de ştiri la o televiziune catalană, că a absolvit seminariul şi facultatea de teologie din Cluj, iar în prezent e în ultimul an la o facultate de filosofie din Barcelona…na, ce pot să zic…să le fie de bine…ciudat e că în presă nu a apărut niciun plan, proiect sau măsuri pe care le are noul partid…de site sau foaie informativă, nici vorbă…o fi un „experiment” de tipul PER sau Europa Progress din Italia?…cine ştie.

…preşedintele PIRUM a mai declarat într-un interviu :
”consider că migraţia românilor din ultimii 10 ani este cheia de ieşire din conul post-comunist. Dacă Europa trăieşte postmdernitatea, România este de 20 de ani în post-comunism şi va mai fi încă 20 de ani în acelaşi con lipsit de perspectivă, dacă nu se întâmplă o minune: reîntoarcerea celor 4 milioane de imigranţi din diasporă!”…în situaţia actuală puţin cam fantezistă…eu nu vreau să mă gândesc în ce tip de „con” va ajunge România dacă s-ar întoarce 4 milioane de români, într-o ţară în care şomerii ating deja, milionul.

…au plecat în România totuşi 11 fantastici din Italia şi deşi au trecut două săptămâni de la întoarcere, nicio informaţie…ne-au băgat întradevăr pe noi într-un con… de „umbră informaţională”…deşi indicaţiile don’lui deputat era ca într-o săptămână să fie chemate asociaţiile la ora de „informare politică”.

DRRP încotro?

Astăzi aş vrea să pun în discuţie (şi chiar vă rog din suflet să vă spuneţi părerile pe forum, întrucât e o chestiune importantă pentru românii din diasporă), Departamentul Pentru Relaţiile cu Românii de Pretutindeni, condus în prezent de Eugen Tomac (în foto cu preşedintele Băsescu). O instituţie creată cu scopul de a facilita legătura cu românii stabiliţi înafara ţării, a le da acestora o mână de ajutor în realizarea unor proiecte menite să menţină vie cultura, spiritul sau obiceiurile româneşti plus alte bla-bla-blauri referitoare la neam, credinţă şi alte chestiuni de astea patriotice. Mulţi au considerat sau consideră (greşit spun eu) această instituţie ca fiind obligată să “aibă grijă” de românii aflaţi departe de ţară…să le dea bani, să se implice în ajutorarea românilor aflaţi în dificultate, să intermedieze legătura cu autorităţile locale sau bisericeşti…şi evident se înşeală. Poate că ar trebui să fie aşa, dar după părerea mea nu e decât un departament care are un buget limitat şi care nu rezolvă mai nimic din problemele românilor de afară. A contribuit totuşi de-a lungul anilor cu diferite sume, importante, sponsorizând îndeosebi românii din Basarabia , Serbia, Albania şi mai puţin pe cei, în cazul nostru, din Italia. În 2005 nu s-a dat niciun ban românilor din Italia, abia în 2006 s-au plătit nişte proiecte. Iată şi proiectele sponsorizate:

- ARI Roma, preşedinte Eugen Terteleac – Zilele României la Zagarolo (spectacole de muzică populară şi două expoziţii de pictură) 102.039 RON;

- Asociaţia “Spirit Românesc” Castel Goffredo, preşedinte Marius Burghelea – Revistă de cultură bilingvă – revista a fost editată în 1000 de exemplare şi a fost distribuită gratuit. 67.706 RON;

- ARI Milano, preşedinte Romulus Popescu – manifestare culturală prin vernisarea unei expoziţii de cărţi poştale vechi şi un concert de muzică clasică românească, lansare de carte şi o masă rotundă 34.397 RON;

- Asociaţia “Frăţia” Torino, preşedinte Aurelia Miriţă, 2 proiecte: Casa Română din Torino şi O Scoală de gimnaziu în limba română 123.985 RON + 38.808 RON;

- Asociaţia românilor din Ivrea si Canavesse – lecţii de limba română, istorie şi geografie în sediul asociaţiei 24.343 RON

…astea ar fi exemplele pe 2006 dar au mai fost manifestări de acest gen în alţi ani iar în mai 2008, acelaşi departament organiza Forumul comunităţii la Milano, care nu a avut niciun rezultat semnificativ. Problema care acum se discută despre acest departament este dacă să treacă sub directa supraveghere a Guvernului, ca instituţie separată, sau să rămână în cadrul MAE ca un simplu departament, cu fonduri şi pretenţii, evident, mai mici.

Acum 4 ani se punea problema invers, motivându-se existenţa unor conturi neclare, a unei slabe monitorizări, iar ţinând cont că primul ministru e membru al unui partid politic, se puteau aduce indirect (sau chiar direct) beneficii politice, pe seama sumelor de sponsorizare, Atunci, şeful DRRP, Mihai Gheorghiu (foto) se declara bucuros pentru trecerea departamentului în subordinea MAE şi instituirea unei anchete în ceea ce privesc fondurile neclare gestionate până la el (alţi preşedinţi ai DRRP au fost senatorul Badea, acum PD-L şi secretarul PSD Titus Corlăţeanu).

De puţin timp, domnul William Brînză anunţă intenţia scoaterii departamentului de la MAE şi trecerea lui din nou în subordinea prim ministrului, dar fără ca avantajele sau dezavantajele să le înţeleagă careva. Luni, 21 aprilie, William Brînză i-a adresat premierului Emil Boc, o interpelare prin care i-a solicitat să treacă DRRP de la MAE în subordinea Guvernului (am ataşat jos interpelarea).Eu am vorbit cu circa 50 de români din zona mea despre acest subiect şi, fără să mă mir, am constatat că doar 2 dintre ei ştiau ce e aia “DRRP” dar habar n-aveau care soluţie ar fi mai bună. E clar că există o lipsă de informaţie evidentă. Tocmai de aceea vă rog să vă exprimaţi părerile aici pe blog sau pe forum, încercând ulterior să propunem deputatului, o dezbatere pe acestă temă…eu sper să-l întâlnesc vineri sau sâmbătă la Ancona şi să-i propun personal.

Interpelarea-deputatului-William-Brinza

De-ar fi toţi ca el…

Există un român care trăieşte în Italia, care pe lângă multe calităţi, deţine un record absolut…a dus steagul românesc pe cele mai înalte culmi…la propriu. Este însă un anonim în comunitatea românească din Italia, nu este chemat de nimeni la şedinţe spectaculoase, nu i s-a “oferit” niciun loc în primărie şi nu este candidat pe nicio listă electorală…asta cu toate că este înscris într-o asociaţie şi practică voluntariatul. Din câte mi-a povestit, totuşi Liga Românilor din Italia i-a acordat cu mult timp în urmă, titlul de membru de onoare. Aici ar cam trebui traşi de urechi cei de la Ligă pentru faptul că nu l-au făcut cât mai cunoscut şi nu au mai luat legătura cu el.

Este vorba despre Petru Vatamanu, 38 de ani, un român stimat şi admirat atât pentru meseria pe care o practică (e expert în informatică) şi frumoasa familie pe care o are,  cât şi pentru marea sa iubire: muntele. A escaladat Kilimanjaro (Africa), Elbrus (Caucaz-foto), unde a „plantat” steagul românesc iar în prezent se pregăteşte împreună cu un prieten italian, să escaladeze „cel mai frumos munte din lume” (aşa l-a denumit UNESCO), Alpamayo, în Peru, de aproape 6000 de metri altitudine…

Pe lângă titlul de cel mai frumos munte din lume, locul respectiv, situat în Peru, este renumit pentru pereţii de gheaţă, mai ales pe ultimii 600 de metri, cu înclinaţie de 80-90%, care înconjoară vârful…foarte riscant şi dificil, ţinând cont şi de faptul că a fost cucerit pentru prima dată abia în 1957 de către o echipă germană.

…sincer mi-a făcut o mare plăcere să stau de vorbă cu el…este de o modestie imensă, are o deosebită coerenţă în limbaj şi este orgolios că este român…puţini ca el şi tocmai de asta sunt încântat că am avut onoarea să stăm de vorbă.
Acest român, incredibil prin ţinută, limbaj şi locul câştigat în societatea italiană face parte şi dintr-o asociaţie: „A.L.I.S.B.” Milano, născută în anul 1983 din iniţiativa unui grup de părinţi ai unor copii bolnavi de hidrocefalie. Activează în această asociaţie de foarte mult timp şi participă des la strângeri de fonduri pentru ajutorarea acestor copii…
…după părerea mea, formaţiunile româneşti din Italia ar trebui să se bată pentru a-l atrage şi a-l face membru…şi de ce nu, steagul sau însemnele uneia poate fi pus pe „cel mai frumos munte din lume” (foto jos), desigur dacă ar ajuta acest om cu fonduri pentru expediţia ce va avea loc în iulie…nu stă el în banii asociaţiilor româneşti dar niciodată nu strică ceva în plus…cei care doresc să citească despre el şi pasiunea lui, o pot face în numărul din această săptămână a Gazetei Româneşti, unde vor găsi şi numărul de telefon unde poate fi apelat.

Şi câte ar mai fi de comentat…

Aproape lunar sunt martor al înfiinţării de noi asociaţii româneşti în Italia. E foarte frumos, asta înseamnă că românii din Italia sunt avizi de cultură…spun asta, pentru că aproape toate formaţiunile româneşti din peninsulă, cu mici excepţii, se declară „culturale”…ceea ce m-a frapat este faptul că este foarte uşor să le delimitezi în două mari categorii: prima, cea formată din asociaţiile care se înfiinţează cu mare „tam-tam”, cu invitaţi celebri, artişti, primari, politici mărunţi sau chiar parlamentari…iar cea de-a doua, din care fac parte asociaţiile create din suflet şi bună intenţie, fără anunţuri în presă sau la TV, pe bloguri sau alte  spaţii virtuale. Diferenţele dintre cele două categorii sunt foarte clare.

Prima categorie, cea cu mare „tam-tam” e formată, în mare parte, din „recidivişti” ai scandalurilor asociaţionistice, cu bube groase şi conturi neînchise mai ales pe spaţiile virtuale, mereu în căutarea unei noi situaţii prin care s-o ia de la capăt…ăştia îşi etalează paranoia chiar din denumirea asociaţiei. Trec de la „români în… (regiunea sau provincia)” la „români în Italia”, apoi la „români în Europa”…mai lipseşte „români pe glob” sau simplu „Terra” (apropo, deja a apărut „Europa”). În toate cazurile dau declaraţii care mai de care mai pompoase, prin care-şi exprimă intenţiile megalomane de a înfiinţa filiale în toată Italia, Europa sau pe tot globul pământesc, neuitând să precizeze, cu un zâmbet în colţul gurii,  că vor accesa fonduri europene ( se bazează ei pe ceva…nu?)…evident că în următoarele luni nu se va mai auzi nimic despre ei, poate un comunicat anemic şi plin de greşeli, după alte zeci de comentarii apărute în presă, despre acelaşi subiect. Ce e foarte distractiv la această categorie e că liderii dau pe la ziare, tot felul de declaraţii care pot fi traduse ca bancuri…un ultim exemplu: un lider al unei asociaţii nou înfiinţate a motivat deschiderea sediului la Udine pentru că pe acolo cică intră majoritatea românilor…ca şi cum eu dacă intru pe la Udine cu maşina personală sau autocarul , mă voi opri pe la acea asociaţie să fiu primit cu sare şi pâine…sau că acolo se vor opri românii să culeagă informaţii despre legislaţia italiană, aşa devenind, cică, mai puternici. (citiţi articolul în numărul de săptămâna aceasta al Gazetei Româneşti)…n-am înţeles cum vor proceda cei care intră în Italia cu avionul ))

Cea de-a doua categorie este reprezentată de asociaţiile despre care auzi nu la înfiinţare, ci după multe acţiuni merituoase, făcute în tăcere…care nu au chemat presa, vipurile şi politicii. Doar în ultima lună am cunoscut două asociaţii de acest fel care au ajutat o bătrână necăjită să se întoarcă în România, pe o fetiţă foarte talentată la matematică care va participa la olimpiada internaţională de la Milano sau o altă asociaţie, fără o denumire galactică (doar „Orhideea”), care a dus la L’Aquila insemnate ajutoare pentru sinistraţii români…totul făcut în tăcere, fărăăă… accesarea fondurilor europene!

…şi câââââte ar mai fi de comentat!

Regele a murit, trăiască regele!

“Pleacă consulul…dispar legăturile…sau ne punem bine cu cel care va veni”. Cam aşa văd eu declaraţiile, care au apărut în Adevărul, ale unor asociaţii CULTURALE româneşti, în legătură cu chemarea şi rechemarea consulului Dinu la Bucureşti. Eu nu reuşesc să înţeleg cum din multitudinea de probleme foarte grave pe care asociaţiile româneşti ar trebui să le semnaleze presei, tocmai acele pupincuriste care pot atrage atenţia, fără a beneficia vreun român aflat la ananghie, intră pe ordinea de zi? Ce treabă are o asociaţie într-un caz de natură diplomatică, în care poate fi implicat şi DNAul, în care treburile sunt aproape sigur decise de mult? Bun, cei care s-au arătat dezamăgiţi şi revoltaţi o fac pentru ca în eventualitatea reîntoarcerii consulului să arate că au fost, vezi Doamne, îngrijoraţi şi că n-au putut ei să doarmă bine în pat de soarta diplomatului şi de presa asta împuţită…dar mai sunt şi cei care cu acelaşi prilej şi-au arătat satisfacţia pentru o eventuală schimbare a lui Dinu, ca şi cum asta ar rezolva ceva…asta e o parte mare a asociaţionismului românesc din Italia…nu mă poate contrazice nimeni că nu am dreptate. Vreau totuşi să fac o paranteză şi să specific că A.R.I. Milano, una dintre asociaţiile semnatare, face parte din categoria asociaţiilor care au promovat cultura românească şi artiştii români…din punctul ăsta de vedere nu i se poate reproşa nimic.

Tot aici, adaug că P.I.R.ul dovedeşte că e la curent cu ce se-ntâmplă în comunitatea românească din Italia…transmite comunicate de presă în care îşi arată dezaprobarea faţă de reacţiile unor politicieni italieni sau aduce în prim plan chestiuni legate de românii din Italia…chiar şi azi a emis un comunicat de presă, referitor la incidentul de la Villafranca în care doi români, soţ şi soţie, au fost împuşcaţi în faţa copilului, presa italiană sugerând, din nou fără probe, că vina de fapt e a românilor…

Nu închid postarea până nu aduc în prim plan incidentul petrecut între ziaristul Andrei Bădin şi preşedintele Băsescu.  Marţi, la sosirea în Palatul Parlamentului, Băsescu a avut un schimb de replici cu cei aflaţi într-un studio mobil al Antenei 3, unde erau invitaţi liderii PNL Călin Popescu Tăriceanu şi Teodor Meleşcanu, adresându-i-se jurnalistului Andrei Bădin cu formula “Băi, caraghiosule!”…pe mine nu mă mai miră nimic...citiţi şi îngroziţi-vă!!!