Al doilea român, consilier local în Italia

O veste foarte bună…avem un al doilea consilier local, confirmat la Verbania, în provincia Verbano-Cusio-Ossola, regiunea Piemonte. El se numeşte Adrian Chifu şi a obţinut cel mai bun rezultat de pe lista pe care a candidat, lista civică “Per Verbania”. Am vorbit cu el la telefon şi mi-a confirmat că a “prins” un loc de consilier. Ataşez articolul din Evenimentul Zilei care anunţa cel de-al doilea român care a câştigat în alegerile locale. Să fie într-un ceas bun!!!

Adrian Chifu, fost preşedinte al PIN Neamţ, a candidat şi a obţinut funcţia de consilier local în Verbania, în nordul Italiei

După ce ieri se confirma în Italia prezenţa primului consilier român al alegerilor locale din 6-7 iunie, realizate simultan cu cele europene, astăzi s-a anunţat un al doilea român care a obţinut un mandat de consilier local. Românul s-a stabilit în Verbania, pe marginea lacului Maggiore, în urmă cu câţiva ani şi este asociat, cu unul dintre fraţii săi, la o firmă ce are ca obiect de activitate construcţiile şi import-export de mărfuri.

Adrian Chifu, în vîrstă de 38 de ani, din Piatra Neamţ, este consilier în legislativul oraşului Verbania, din nordul Italiei. Fostul preşedinte al Filialei Neamţ a Partidului Iniţiativa Naţională a candidat ca independent la alegerile pentru consiliul local.

„În Verbania s-a scris istorie în cuvinte româneşti”

„În Verbania s-a scris istorie în cuvinte româneşti. După 65 de ani de guvernare locală a stângii, dreapta obţine o victorie istorică. Comunitatea românească din Verbania, pentru prima dată, este privilegiată, având o voce puternică în consiliul local“, se arată într-un comunicat de pe blogul pietreanului.

Rezultatele alegerilor, din Lista Civică pentru Verbania, îi oferă lui Adrian Chifu victoria, cu cele mai multe voturi exprimate, 119, în rândul celor 40 de candidaţi independenţi la alegeri.

Fostul lider al PIN Neamţ este vicepreşedinte al Asociaţiei ANOLF din Verbania, care se ocupă cu integrarea străinilor din acest oraş. Proiectul cu care Chifu a încercat şi reuşit să obţină încrederea simpatizanţilor din orăşelul italian a fost intitulat „Multe culturi – Un singur oraş“ şi se referă la integrarea străinilor comunitari şi extracomunitari, schimb intercultural şi înfiinţarea unui birou pentru străini în Primăria Verbania.

Programul electoral a fost structurat pe 10 puncte, temele cu care s-a prezentat în faţa electorilor fiind integrarea socială şi culturală a emigranţilor, crearea unor centre interculturale pentru întîlniri, crearea de politici de integrare a străinilor, organizarea de cursuri de formare profesională şi de învăţare a limbii, asistenţă sanitară, integrarea şcolară a copiilor străini, sprijinirea refugiaţilor politici pentru obţinerea azilului, etc.

Românul susţinea înainte de scrutinul de pe 6 şi 7 iunie că nu concepe să piardă un post în legislativul localităţii italiene, motivaţia acestuia fiind numărul mare de conaţionali în zonă, aproximativ 1.200 de rezidenţi cu drept de vot.

Familie cu succes în politică

Iată că după multe rezultate neplăcute, unul în aşteptare(Nona Evghenie la Padova) şi doar unul bun (Leontina Ionescu), o altă româncă se pregăteşte să ne încânte electoral. E vorba despre Mihaela Raica, soţia lui Gheorghe Raica, preşedintele Partidului European al Românilor (PER). Trebuie să precizez că Gheorghe Raica a fost primul consilier român la Alessandria nu în consiliul local ce-i drept, dar ales şi el la rândul lui prin vot democratic, adevărat. Contestat de foarte mulţi pentru inactivitate, pentru faptul că a candidat pe listele Lega Nord sau pentru înclinarea către PD-L din România, Gigi se vede că şi-a văzut de treabă nestingherit şi iată, a fost în stare să adune 133 de voturi pentru soţia lui. Nu-i uşor într-o localitatea din nordul Italiei (Novi Ligure)unde concepţiile despre străini sunt aşa cum le ştim cu toţii. Se vede că politica în familia Raica merge foarte bine. Nu este deloc de ignorat faptul că Mihaela Raica a obţinut 133 de voturi clasându-se pe locul 11 din totalul candidaţilor şi pe locul 4 , la o diferenţă de doar două voturi de locurile 2 şi 3, cu câte 135 de voturi, pe lista (atenţie!) PDL (Popolo della Liberta). Cu alte cuvinte, PER-ul lui Gheorghe Raica e pe punctul de a avea un consilier în toată regula, ales prin vot. Ce-i drept, Gigi şi-a făcut un “mic imperiu” românesc la Alessandria şi împrejurimi. Toată lumea îl cunoaşte ca săritor, ajută pe toţi, îi adună pe români la spectacole, festivaluri sau sărbători şi nu apelează la presă decât dacă i se cere. Eu recunosc sincer că nu ştiam despre candidatura soţiei sale. Pentru a fi sigură , Mihaela Raica trebuie să aştepte însă, încă două săptămâni când se va definitiva formula finală a consiliului local şi primarul de la Novi Ligure. Are şanse foarte mari…să fie într-un ceas bun!!!

Aici puteţi citi toate rezultatele de la Novi Ligure şi confirmarea că Mihaela Raica a fost a unsprezecea pe lista de candidaţi …chiar şi presa locală recunoaşte că rezultatul româncei e impresionant!!!

Partidul micilor şi a berii

Oricât ne-am chinui, nu vom reuşi, noi comunitatea română din Italia să creştem, în modul în care ne comportăm în prezent. E foarte clar pentru mine (şi nu numai) că există o lipsă de informare teribilă, că există o lehamite ajunsă la limita maximă iar interesele sunt strict personale, nicidecum generale, de comunitate. Românii din Italia, în marea lor majoritate nu au cultură politică, nu sunt informaţi, trăiesc într-o lume ruptă total de realitatea cotidiană. Din lipsă de cultură şi informaţie preferă să se izoleze în spatele unui naţionalism neînţeles, fără principii şi fără entuziasmul necesar evoluţiei. De ceva timp încerc să formez un nucleu, cu scopul formării unei structuri puternice şi cu idei absolut noi şi revoluţionare pentru unire dar totul se limitează la o singură idee: unirea românilor din zonă poate duce la un singur avantaj: mersul la grătar şi bere împreună. Asta-i tot ce întrevede o parte din comunitatea românilor din jurul Anconei. Nimeni nu cere un preot ortodox, o biserică ortodoxă, un sediu pentru întâlniri, implicări în voluntariat, donări de sânge, protecţie civilă sau crucea roşie…nimeni nu vede pozitivă implicarea gratuită a avocaţilor români, a funcţionarilor de bancă, a medicilor sau a intreprinzătorilor particulari…nimeni nu doreşte întâlniri periodice cu scopul de a face liste de probleme sau priorităţi…nimeni nu găseşte importantă manipularea politicii locale…nu…totul se reduce la ieşiri la grătar şi bere. Chiar şi o manifestare culturală la care am participat în urmă cu două săptămâni s-a “lăsat” cu destuparea de cutii de aluminiu de bere ieftină şi ţuică de proastă calitate. Dar nimeni nu se interesa în modul profesional de a promova cultura românească, că de asta se organizase manifestarea. În fine, asta se vede şi astăzi, la anunţarea majorităţii rezultatelor la alegerile locale…avem doar un consilier, la Marcellina, care a ieşit după o lungă  campanie, stropită şi de concurenţa cu candidata PIRului, tot româncă…ar mai fi o speranţă la Padova, Nona Evghenie având şanse teoretice după turul final.

Orice localitate italiană are câteva zeci de români care dacă ar avea în cap şi altceva înafară de grătare şi bere, ar deveni o forţă fantastică. Din păcate, şi o spun cu mare amărăciune, chiar dacă voi da naştere la multe comentarii, avem o comunitate foarte slabă, cu oameni mediocri, inculţi şi dezinformaţi…cei care nu fac parte din aceste categorii, şi sunt destul de mulţi, ori au interese personale şi nu-i interesează comunitatea, ori nu vor să se implice pentru că sunt absorbiţi de nulităţi şi de membrii partidului micilor şi a berii… e o ruşine teribilă să constaţi că trăieşti printre cei un milion jumate de români iar singurul consilier ales a obţinut 159 de voturi…credeţi-mă că sunt profund dezamăgit!

PS…încă ceva: la un articol din “Il Mesaggero”, aici (citiţi comentariul din josul paginii) a fost menţionat numele complet al unei românce asasinate dar numele asasinului ITALIAN a fost scris doar cu iniţiale…mai avem noi forţă să ne răzvrătim în faţa unor asemenea mojicii gazetăreşti?…nu, pentru că pe noi ne interesează doar grătarul cu mici şi berea rece!…sau ne interesează să facem cât mai multe consulate, ca în cazul lui Die la Padova. Mie mi-ar fi ruşine să spun că vreau consulat, chiar dacă Bologna e la câţiva zeci de kilometri, să fac războaie şi să mă declar în greva foamei pentru a-l obţine iar la alegerile europarlamentare să mă prezint doar cu 85 de români. Die, sper să nu te mai aud pe undeva că fac alergie!!! Din păcate asta e comunitatea şi ăştia sunt liderii…lasă că-i avem pe EBA, Vadim şi Becali la Parlamentul European şi cu siguranţă ei vor avea grijă de noi şi de problemele noastre.

m.r.?
la redazione puo’ spiegarmi perche’ della prostituta romena pubblica il nome e del suo assassino le iniziali?———————–

La redazione

Ora ci sono nome e cognome

Ca nuca-n perete

Iată şi datele promise, despre numărul românilor (atenţie!) care s-au înscris pe liste pentru a vota în Italia sau în toată Europa. Mie nu mi-a venit să cred în prima fază…am spus imediat că ceva nu-i în regulă sau că e o “măgărie” la mijloc. Cu toate astea, datele de mai jos sunt oficiale, publicate de către Autoritatea Electorală Permanentă în urma rapoartelor venite din toate ţările Uniunii Europene.

Mai e cazul să spun că e o lecţie dată politicienilor români? Mai e cazul să spun că oricum nu se va oftica nimeni pentru că bătaia peştelui e-n ţară? Mai e cazul să spun că numerele de mai jos sunt palme date peste faţa parlamentarilor diasporei?. Sau demonstrează că nu suntem nişte “căpşunari” în ochii României…sau nişte ţigani în ochii Italiei? Aş comenta până dimineaţă despre subiectul ăsta dar datele de jos vorbesc de la sine.

…oricum, e “de porc” (vorba lu’ Badea) că niciun candidat român la europarlamentare nu s-a deplasat În Italia să mai spună vreo două vrăjeli…şi-au dat seama, de fapt, că ar fi penibili!!!

Comunicat de presă

La alegerile pentru Parlamentul European (PE) din perioada 4-7 iunie a.c. un număr de 89.373 de cetăţeni români din 24 de state membre ale Uniunii Europene (UE) şi-au exprimat intenţia de a vota în statul unde îşi au domiciliul/reşedinţa. În conformitate cu art. 13 al Directivei nr. 93/109/CE cetăţenii statelor membre ale UE, domiciliaţi în alte state membre ale Uniunii decât în statul a cărei cetăţenie o deţin, au dreptul să voteze la alegerile pentru PE în statul de domiciliu/reşedinţă . În acest caz, cetăţenii se pot înscrie pe listele electorale din statul de reşedinţă . Aceştia sunt notificaţi autorităţilor electorale din statul a cărei cetăţenie o deţin pentru a fi radiaţi din listele electorale. Astfel, până la data 29.05.2009, Autoritatea Electorală Permanentă a primit de la autorităţile electorale similare din statele membre ale UE informaţii cu privire cu cetăţenii români care şi-au exprimat intenţia de a vota în statul unde îşi au domiciliul/reşedinţa. Potrivit dispoziţiilor cu art. 11 alin. (3) din Legea 33/2007 privind organizarea şi desfăşurarea alegerile pentru Parlamentul European, aceste informaţii au fost transmise Centrului Naţional de Administrare a Bazelor de Date privind Evidenţa Persoanelor. Situaţia cetăţenilor români înscriţi în listele electorale din alte state membre ale UE la alegerile pentru PE se prezint ã astfel:

1. Austria (AT) 592 2. Belgia (BE) 729 3. Bulgaria (BG) 3 4. Rep. Cehă (CZ) 1 5. Cipru (CY) 836 6. Danemarca (DE) 133 7. Estonia (EE) 3 8. Finlanda (FI) 41 9. Franţa (FR) 708 10. Germania (DE) 1.414 11. Grecia (GR) 188 12. Irlanda (IE) 64 13. Italia (IT) 28.467 14. Letonia (LV) 1 15. Lituania (LT) 3 16. Malta (MT) 35 17. Marea Britanie (GB) 3.555 18. Olanda (NL) 353 19. Polonia (PL) 2 20. Portugalia (PT) 212 21. Slovenia (SI) 5 22. Spania (ES) 49.317 23. Suedia (SE) 288 24. Ungaria (HU) 2.423 TOTAL 89.373

sunt curios câţi vor vota pentru candidaţii la europarlamentare din România. În anul 2007, în Italia, au participat la vot tot pentru europarlamentare, doar 2.150 de români, iar în 2008 numărul acestora a crescut puţin,  3.809 de votanţi. O diferenţă enormă…eu mi-aş da demisia în locul deputatului Brînză, 50000 de romani din Spania au ales să voteze pentru spanioli iar alţii aproape 30000 pentru italieni, 90000 din toată Europa puteau vota pentru România. Pentru mine e incredibil şi totodată un semn că politicienii români pot fi penalizaţi…păcat că nu se prind de ei chestiile astea!…ba da, ca nuca-n perete!

Devenim politicienii nimănui…

Sunt într-un moment de slăbiciune şi declar public că sunt în anumite momente un mare naiv…pe bune. Eu, în nemernicia mea, credeam că marea majoritate a românilor se înscriu în partide politice româneşti, sau în cazul nostru italiene, din anumite convingeri de ideologie, simpatie politică, apropiere culturală sau strict avantaje generale, de naţie sau comunitate. Aiurea…majoritatea românilor din Italia se înscriu şi-şi vând sufletul pentru o atenţie, o fotografie sau o promisiune fără nicio bază. Am curaj să afirm că majoritatea dintre noi ăştia din Italia suntem nişte profitori neruşinaţi.

De câteva luni am încercat, prin natura ocupaţiei mele extra, de ziarist, să observ comportamentul concetăţenilor mei în faţa propunerilor indecente ale politicienilor. Concluzia e clară: ne vindem sufletul şi onoarea şi prestigiul şi demnitatea la primul care se fotografiază cu noi sau ne bagă în seamă. Asta nu înseamnă că generalizez. Un exemplu ar fi Duţu Mihai, cu care am avut polemici destule şi cu care m-am “porcăit” în particular sau chiar în public, dar care pariez că s-a înscris în PD-L din convingere, nu din prostie. Dar el e excepţia care întăreşte regula. Fiind perioadă de campanie electorală atât la administrative cât şi pentru europarlamentare, am avut ocazia să intervievez câţiva români din Italia care s-au înscris în diferite partide politice româneşti sau italiene…concluzia e una: s-au băgat în politică nu din convingere, ci din interes…nu a contat ideologia, nu a contat că sunt la un partid care ne defavorizează pe noi “stranierii”, nu a contat că e de stânga sau de dreapat…a contat o cină “moka”…o aprobare pentru un magazin…o promisiune pentru un sediu, samd…suntem slabi şi uşor de manipulat, o spun cu riscul tuturor eventualelor repercursiuni ulterioare din partea celor despre care am scris sau cu care am vorbit (există şi excepţii desigur). Ne vindem foarte uşor, nu avem o ideologie specifică emigranţilor, nu suntem în măsură să analizăm concret şi corect actuala situaţie politică…şi asta dintr-un singur motiv: lipsa unităţii. Fiecare reacţionează individual, fără o pregătire, fără o cultură politică necesară, fără o strategie comună, eficientă şi studiată. Sunt convins că şi de data asta, din alegerile administrative nu vor ieşi rezultate pozitive…doar prin minune să avem primul consilier!

Eu, după cum mulţi mă cunosc, nu fac parte din vreo asociaţie sau partid politic…dar am convingerea că Forumul comunităţii româneşti de la Milano din 23-24 mai, poate fi o ocazie pentru a pune la punct multe lacune…mulţi ignoră acest eveniment şi greşesc…trebuie de văzut că un grup de persoane, fără interese personale, au făcut pe dracu’ în patru să găsească posibilităţile financiare şi logistice pentru a organiza acest eveniment…şi din câte îmi dau seama cu mari sacrificii…invitaţii sunt de marcă, chiar surprinzător de importanţi…proiecte se vor prezenta multe (vă asigur)…sediul ales e de mare clasă…prezenţa câtorva români de mare calitate, dar rămaşi anonimi, aproape ca sigură… faceţi tot posibilul să fiţi prezenţi…e o ocazie mare de a ne întâlni şi “pune ţara la cale”…sunt convins că prezenţa în comitetul de organizare a Simonei Farcaş, Daniel Grigoriu sau Ramonei Bădescu nu convine multora, dar ar trebui lăsat orgoliul la o parte şi pus în faţă interesul comunităţii…ce ziceţi, se poate?

Vâslaşi în mai multe luntre

De la antepenultima postare am tot fost acuzat că am devenit un fan PIR…că cine ştie ce urmăresc sau că (mai ridicol !!!) mi s-au propus tot felul de funcţii, care mai de care mai nesemnificative (în opinia mea)… a nu ştiu câta oară mărturisesc că nu am de gând să mă înscriu în PIR şi nici să devin membru al nu ştiu cărui partid politic…cu această postare nu vreau să dezmint cele de mai sus şi nici să fac vreun defavor PIRului…ci să comentez un fapt pe care l-am aflat de vreo câteva zile…e o curiozitate pentru mine, doar atât… Aşadar, aflu cu stupoare că PIRul de ceva timp a început o campanie de susţinere, pentru funcţia de primar al localităţii Monterotondo, a lui Ruggero Ruggeri, care participă pe listele PD…păi cum vine asta???…On. Potito Salatto, care e memru PDL, oferă şi ajută PIRul, punându-l pe contestatul Iulian Manta la un birou din Primăria Romei, iar PIRul susţine un candidat PD?…adică intrăm în Assoforum şi facem vestitul lobby pe lângă Alemanno iar pe de altă parte cheltuim timp şi bani de corespondenţă pentru PD?…se poate spune că pentru binele comunităţii ne facem frate cu toţi dracii, dar eu personal, nu aş putea să promit unuia ceva şi celuilat să-i ofer acelaşi lucru…se cam încurcă borcanele…nu vreau să cred că un succes de moment înceţoşează minţile…boooh, ce ştiu eu de politica din Italia!?…eu am practicat-o doar în România dar într-un mod cu totul diferit!!!

Mai există o posibilitate…ca scrisoarea de mai jos să fie falsă…că dacă e adevărată eu vă declar că nu mai înţeleg nimic…chiar şi dacă s-ar motiva binele comunităţii!…în cazul ăsta e mai rău, că se poate spune despre comunitatea de români, nu că e formată doar din hoţi şi violatori, ci şi din „vâslaşi în mai multe luntre”…ce să mai spunem despre ideologie!!! …ciudat e că PIRul nu a dat niciun comunicat pe nicăieri…nici măcar pe site sau forumuri…oare Schiuma ce-o zice aflând că partidul în care e membru de onoare promovează şi cheltuie timp şi bani pentru un pedist?…încurcate mai sunt căile comunităţii româneşti!!!

eu mai sunt curios şi cine a redactat scrisoarea… troppo foooooorte!!!

…mai am o veste tare despre FARI…dar toate la timpul lor!!!