Ti amo Italia !!!

După câteva zile de lâncezeală şi puţin plictis, am decis să facem o mică excursie la munte. Am optat pentru Grotele de la Frassasi, renumite în toată Italia pentru spectacolul oferit de cavernele sale, în prezent amenajate pentru public. Pentru 75 de minute de explorare, mereu însoţiţi de ghizi informaţi şi pregătiţi cu răspunsuri la orice întrebare, poţi uita de grijile cotidiene, de mizerii şi răutăţi, „închinându-te” în faţa naturii. Zona este în apropierea parcului naţional „Gola della Rosa”, bine amenajat, cu atenţionări pentru turişti peste tot şi de o curăţenie şi o organizare care pot servi ca exemplu. Pentru cei care vin dinspre Ancona, au posibilitatea parcurgerii distanţei de 50 de kilometri fie cu maşina, fie cu trenul în condiţii excelente.
Noi am optat şi pentru vizitarea unui mic castel şi a unei abaţii aflate în aceeaşi zonă şi am descoperit locuri încântătoare, asemănătoare cu multele defilee sau trecători româneşti. Am fost deosebit de încântat de amabilitatea localnicilor, curăţenia şi buna organizare a localităţii, a micului bazar cu produse alimentare tipice regiunii sau obiecte artizanale. Tot în mica localitate, San Vittore delle Chiuse, localnicii au dezvoltat un mic muzeu în care au fost expuse fosile vechi de peste 150 de milioane de ani, găsite în urma explorărilor din regiunea grotelor (descoperite recent, în septembrie 1971)…spre mirarea mea, mici fosile, care aveau preţul între 300 şi 2000 de euro puteau fi achiziţionate, cu certificate de autenticitate în toată regula .
Un gurmand ca mine nu putea să nu „guste” din produsele locale şi, astfel, am intrat într-o mică „trattorie” (han), unde am comandat doar preparate specifice, începând de la antreu, continuînd cu pastele şi până la preparatele pe grătar. Bineînţeles şi o carafă de vin marchegian garantat „casareccio”… Marche nu duce lipsă de aşa ceva… e un tărâm binecuvântat de Dumnezeu din multe puncte de vedere. Am ataşat în subsol un fel de paste umplute, gătite după reţete locale vechi, senzaţionale.
Această zonă ar trebui vizitată de cei care se ocupă de turismul românesc… ar fi un exemplu de cum trebuie să fie turismul zonal, gastronomic sau rural. Grotele, castelele, bisericile vechi, hanurile sau agroturismurile sunt extraordinar de bine ”vândute”… preţurile la cazare, la alimente sau servicii diverse sunt de bun simţ şi te fac să te reîntorci cu plăcere. 
La cât de mult iubesc eu România şi îndeosebi Bucovina, în faţa unor asemenea locuri îmi scapă şi un „Ti amo Italia!”