Zilele trecute, principala discuţie din vestiarele fabricii unde lucrez s-a bazat pe furturile din bănci, care au devenit tot mai numeroase în zona unde locuiesc. O zonă (Marche), care e situată în statisticile ministerului de interne italian ca fiind pe ultimele locuri după numărul de infracţiuni sau imigranţi clandestini. Majoritatea problemelor cu care se confruntă poliţia şi carabinierii sunt cele legate de traficul de droguri şi prostituţie, care cresc în perioada verii când litoralul Adriaticii se umple de turişti…în rest, linişte şi pace. Ţinând cont că autorii furturilor din bănci nu au fost prinşi, majoritatea colegilor mă întrebau în glumă (sper) dacă-i cunosc pe autori, pentru că în opinia lor siguri sunt români. M-am pus pe căutat pe internet şi m-am îngrozit constatând că “loviturile” date băncilor în plină zi, pe tot teritoriul Italiei sunt extrem de multe, aproape săptămânal câte două, trei. Nicăieri nu am găsit însă vreun “mafiot” român iar majoritatea furturilor rămân cu autori nedescoperiţi sau nearestaţi…nu discutăm despre clonarea cărţilor de credit că la acest capitol suntem profesori. În “rapinare una banca” se pare că italienii sunt cei care sunt specializaţi…în foto, sunt expuse măştile (Silvio Berlusconi şi Marcello Dell’Utri) pe care le-au folosit doi indivizi care au fost prinşi pentru că au avut ghinionul că una dintre funcţionarele băncii era la baie în momentul când au intrat în bancă şi a dat alarma imediat.
Ce m-a întristat însă, numărul extrem de mare de ştiri despre români beţi…aproape zilnic se pot citi.
Revin la L’Aquila. Locul unde italienii împreună cu “toate neamurile” au suferit de pe urma cutremurului. Am fost acolo, am putut să văd direct la faţa locului cum stau treburile cu românii..că de restul sincer nu ma interesează. În momentul când am fost eu românii erau optimişti, încrezători în viitorul lor, majoritatea îţi dădea impresia că acel cutremur le-a schimbat viaţa în bine. Mă explic: s-au trezit că nu trebuie să plătească chirie, că au mâncare de 5 ori pe zi, că primesc ajutoare în haine (noi!!!) constant, că au medic la dispoziţie 24/24 şi sunt atât de importanţi că ziarele si posturile TV le cer mereu interviuri…ba chiar primeau şi buletinul meteo, frumos stampat şi adus cu regularitate, în fiecare dimineaţă. Erau încrezători în viitorul lor, pentru că se profilau locurile de muncă în construcţii sau posturile de badante la bătrânii din zonă.
Iată însă că situaţia lor nu e chiar atât de roză. Firmele care se ocupă de reconstrucţie şi-au adus muncitorii lor, pentru că prin criza actuală trece toată Italia, au dispărut 26000 de locuri de muncă iar procentul celor care nu au un loc de muncă este mult peste procentul naţional, adică 9.7%…fără a aminti de cele câteva zeci de mii care işi duc traiul în hotelurile de pe malul Adriaticii, la fel, fără un loc de muncă sau o sursă de venit. Despre români aproape nimeni nu mai vorbeşte, sunt lăsaţi în voia sorţii, au suferit un şoc rasist când copilul unui român a fost aproape linşat de către italienii din tabăra din piazza d’Armi, pe motiv că a agresat un alt copil italian. Am vorbit cu câţiva români din tabără şi i-am întrebat de ce nu apelează la autorităţile române sau la presă pentru a face puţină lumină în acel incident…”nu se poate”, mi-au răspuns, “pentru că am avea o viaţă de coşmar” …”încercăm s-o rezolvăm cât mai paşnic posibil”.
Aşadar, românii din Aquila sunt fără serviciu, fără o sursă de câştig, în imposibilitatea de a primi vizite sau a avea o viaţă normală. Evident că cine doreşte poate pleca oricând de acolo, dar stă în firea românului de multe ori să aştepte acel “moca” pe care nici el nu-l cunoaşte dar îl adulmecă. Se mulţumesc cu mâncare gratis (nu se ştie până când) şi cu statutul de sinistrat, care pe zi ce trece devine tot mai “incomod” pentru autorităţi…eu sunt convins că foarte curând, zic eu, vor fi luaţi la întrebări despre scopul şi durata vizitei în Italia… şi atunci nu vor avea efectiv, nimic de spus… autorităţile române în schimb nu caută să găsească soluţii pentru ei… recunosc ca sunt chiar ridicol să deschid acest subiect, care nu interesează chiar pe nimeni… şi totuşi acolo sunt mai mult de 100 de români… ai nimănui, cu copii mici sau care trebuie să frecventeze şcoala, care au nevoie de un preot, de o speranţă pentru viitorul apropiat… mai nou, “L’Espresso” atrage atenţia asupra faptului că traficul de droguri şi de persoane a devenit ceva obişnuit la L’Aquila…îmi vine imediat întrebarea: “oare câţi români sunt implicaţi şi în aceste “măgării” şi “ce surprize ne va mai oferi în viitor presa locală?
După ce am fost făcuţi “ţigani, violatori, criminali, sălbatici” samd., iată că suntem consideraţi şi distrugători ai mediului, ecosistemului şi cred că în curând vom deveni principalii vinovaţi pentru topirea gheţarilor sau inventarea şi dezvoltarea mafiei italiene. Deocamdată suntem vinovaţi pentru dispariţia vongolei verace, sau arsellei cum spun cei din Sardegna. Într-un articol apărut în “La Nuova Sardegna” se relatează faptul că românii sunt cei care de luni de zile s-au transformat în culegători de vongole şi datorită faptului că le recoltează într-un mod greşit, există un pericol ca pe viitor aceste moluşte să dispară. Totul e pus pe seama românilor. Niciun cuvânt despre proprietarii de restaurante sau localnicii care le cumpără, niciun cuvânt despre lipsa reacţiei pescarilor locali, niciun cuvânt despre forţele locale de carabinieri sau poliţie care ar fi trebuit să ia măsuri din prima clipă. Se specifică foarte clar însă că “ de luni de zile “ românii îşi fac de cap. Putem citi şi o declaraţie a unui biolog marin, a bătrânilor “iogheddadori” care cică observă românii de pe partea cealaltă a malului şi dau din cap neputincioşi sau tot felul de descrieri despre români care mai de care mai colorate. Totul însă ca în povestea cu copilul şi drobul de sare…în cazul ăsta, toţi plâng că dispar vongolele dar nimeni nu ia nicio măsură. Iar totul se întâmplă în Sardegna unde se trăieşte după reguli atipice şi unde localnicii nu permit nimic dacă lor nu li se pare că e normal sau nu au un avantaj.
Vă daţi seama?…nu suntem doar traficanţi de persoane, droguri, arme sau substanţe toxice…am devenit şi traficanţi de vongole…li mortacci loro!!!
Aşa cum am mai spus, am pariat pe două persoane pentru alegerile locale: Leontina Ionescu şi Nona Evghenie. Dacă s-ar fi putut paria pe bani, probabil aş fi câştigat şi de-un mic şi-o bere. Satisfacţia a fost cu atât mai mare cu cât unii pulifrici, luaseră în râs acum 2 săptămâni rezultatul Nonei şi mă atacau pe mine ca şi cum nu ştiu ce ar fi avut ei de câştigat. Sunt aceiaşi care au umblat din partid în asociaţie şi iar în alt partid şi iar în altă asociaţie. Nu mă miră că astfel de indivizi nu sunt acceptaţi pe nicăieri, nici măcar să facă comentarii pe bloguri sau forumuri. Mircea Badea le spune la ăştia ciumpalaci…şi are dreptate.
Lăsând fraierii la o parte, aş vrea să mă refer la succesul Nonei Evghenie. Cine doreşte să ştie mai multe despre ea, poate citi un interviu făcut de Miruna Căjvăneanu, pentru Hotnews imediat după aflarea rezultatelor sau un articol al subsemnatului din campania electorală apărut în Gazeta Românească. La Padova, Nona a candidat pe listele PD, şi a obţinut 330 de voturi ceea ce a clasat-o pe locul 14 din 16 locuri obţinute de PD în consiliul local. Primar a fost reales Flavio Zanonato (în foto alaturi de Nona), la al doilea mandat, cu un procent de 52,10% . E un succes deosebit, ţinând seama că a fost obţinut într-un oraş atât de mare, dar absolut meritat. Nona Evghenie a avut echipă de campanie activă din luna ianuarie, formată din 18 persoane, dintre care 3 permanente. Şi-a închiriat un camper, şi-a făcut un site de campanie şi a muncit la modul cel mai serios. Demn de remarcat că nu a avut absolut niciun ajutor din partea politicii româneşti, deşi e ştiut faptul că s-a implicat serios în campania de anul trecut pentru PSD, mai bine spus pentru Marian Mocanu, candidat la funcţia de senator. Am scris şi pe alte intervenţii din acest blog de ideea foarte bună pe care a avut-o Nona de a infiinţa circolo „Nicolae Iorga” în cadrul PD. În fine , multă muncă, dăruire, ambiţie, profesionalism şi nu în ultimul rând bani cheltuiţi (circa 15000 de euro!) că rezultate doar pe vrăjeli trebuie să înţelegem că e aproape imposibil.
Felicitări Nona şi să fie într-un ceas bun!!!
Astăzi forumul realitateadinitalia.com împlineşte doi ani de existenţă…cu bune , cu rele. În calitatea de administrator pot spune că am trecut prin experienţe deosebite, care pe de o parte mi-au deschis ochii despre tâmpiţii şi cretinii din lumea virtuală iar pe de altă parte despre persoanele de suflet, corecte şi de calitate. S-au perindat tot felul de “ciudaţi”, care mai de care mai analfabeţi, răutăcioşi şi primitivi dar care (spre satisfacţia mea) au evoluat, simpla prezenţă făcându-i să cunoască regulile gramaticale, diacriticele şi “lumea bună”. Partea cea mai frumoasă a forumului însă a reprezentat-o şi o reprezintă persoanele de suflet, coerente şi conştiincioase care au crezut în proiectul “Realitateadinitalia” sau “Opinia” şi care, în ciuda “ciumpalacilor” şi-au văzut de treaba lor şi sunt active în prezent. Ţin să anunţ cu acest prilej că în vara aceasta, siteul şi forumul realitateadinitalia.com vor fi angajate într-un proiect important media, care cu siguranţă va aduce îmbunătăţiri informaţiei, în special a românilor din Italia, cărora li se adresează. Presa românească de calitate va fi prezentă şi va crea împreună cu siteul şi forumul nostru un spaţiu virtual de calibru asemănător.
Probabil mulţi au auzit despre Partidul Piraţilor din Suedia şi despre succesul neaşteptat pe care l-a avut la alegerile europarlamentare. Cu 7,1% din voturi, Partidul Piraţilor şi-a făcut intrarea în Parlamentul European, obiectivul său fiind legalizarea schimburilor de fişiere pe internet, recomandându-se în acelaşi timp ca un apărător al tuturor drepturilor cetăţenilor. Acest partid s-a născut pe internet, funcţionează pe internet şi totodată adună voturi prin intermediul…internetului. Partidul cu steagul cu cap de mort cu oase încrucişate a atras o mulţime de tineri internauţi de toate categoriile, nivel de studii, meserii sau ocupaţii.
Eu nu vreau să fac propagandă acestui partid ci să arăt că se pot obţine rezultate politice şi prin intermediul internetului sau cu o formaţiune virtuală… acolo unde există motive întemeiate de susţinut, evident. Îmi amintesc că acum doi ani, la propunerea lui Dumitru Ilinca, postată pe forumul realitatea, s-ar fi putut naşte un partid virtual al românilor din Italia…dar atunci, ca şi în urmă cu un an, propunerea a fost luată în râs de „concurenţa” pământeană, fără argumente solide ci mai mult bazate pe „miştocăreală”. Chiar şi dacă ar fi adunat 100 de voturi, pentru a fi îndreptate într-un singur sens, şi tot s-ar fi putut numi un succes. „Teoreticienii” au combătut la acel moment ideea declarând-o în toate felurile, mai comprimat spus „ridicolă”…eu aş spune că mai degrabă sunt ridicole rezultatele pe care le-a avut comunitatea românească din Italia la ultimele alegeri (cu cele 2+2 excepţii care întăresc regula).
Iată că publicaţia „Corriere della sera” anunţă debarcarea Partidului Piraţilor în Italia, unde e ştiut că folosirea internetului raportat la numărul de locuitori e printre cea mai scăzută din Europa. Dar nu a „debarcat” la Milano înainte de alegeri, când ar fi trebuit apărate nişte principii sau persoane, ci abia după ce s-a ales primul europarlamentar „cu cap de mort”…asta că tot vorbeam despre stereotipul italian într-o postare. Iar dacă se elimină tratatul de la Lisabona, va exista un al doilea loc destinat PP, ocupat de o „puştoaică” de 21 de ani.
Iată cum se manifestă unele animale…nu există niciun post de televiziune românesc sau italian care să traducă şi să difuzeze acest video?…sau vreo formaţiune care să-l denunţe pe boul ăsta?…asta ar fi o idee pentru avocaţii români din Italia: şi-ar face publicitate gratuit!!!
si acelasi porc, mort de beat…eu sincer n-am văzut român în halul ăsta…opriţi-mă să nu-mi dau drumul la cuvinte, că e de rău…”Li mortacci tua”!!!!
Cei care ajung în piaţa San Marco din Venezia rămân mereu impresionaţi de muzica pe care o oferă cântăreţii angajaţi de către cafenelele din acest loc renumit. Micile orchestre, formate din 5 sau 6 persoane, ale arhicunoscutelor cafenele Florian, L’Avena sau Quadri sunt compuse din muzicanţi profesionişti, tot mai mulţi în ultimul timp, însă din România, Moldova sau Ungaria. Această situaţie a stârnit protestul muzicanţilor italieni care se simt nedreptăţiţi şi chiar excluşi. Până nu demult, se ştia faptul că instrumentiştii din piaţa San Marco erau doar italieni, strict muzicanţi profesionişti, doar licenţiaţi la conservatorul”Benedetto Marcello” din Veneţia.
Cotidianul “Il Mattino” din Veneţia prezintă în ediţia sa online un reportaj în care muzicanţii italieni denunţă faptul că în ultimii ani au inceput să fie preferaţi colegii lor din estul Europei pentru motivul că aceştia ar accepta plata mult mai mică decât erau plătiţi italienii.
”Până în 1993 existau clasicele orchestre locale, cu un repertoriu vast şi de o foarte bună calitate. După care au venit străinii, mai ales românii şi moldovenii, iar patronii de cafenele îi plătesc de două trei ori mai puţin decât pe noi. În felul ăsta veneţienilor nu le rămâne decât să înlocuiască în caz de nevoie pe careva sau să accepte programe de dimineaţă. Toată lumea ştie că majoritatea clienţilor sunt la orele de seară iar bacşişurile grase tot la acea oră. Seara se cere chiar şi un supliment legal pentru muzică de 5, 7 euro de persoană”
a declarat pentru publicaţia italiană unul dintre muzicanţii locali.
Pe de altă parte , Daniela Vedaldi , vicepreşedinta consiliului de administraţie al “Caffe Florian” declară că
“sunt aproape 20 de ani de când avem muzicanţi străini. Toţi sunt maeştri, cu diplomă de conservator şi cu o vastă experienţă pe scenele tărilor de unde provin.. Sunt muzicanţi profesionişti, nu muzicanţi de stradă. Nu e deloc adevărat că muzicanţii veneţieni sunt plătiţi mai puţin. Sunt regule contractuale care sunt riguros respectate.” Tot Daniela Vedaldi remarcă şi faptul că “alte motive pentru care muzicanţii italieni nu mai acceptă acest tip de muncă este şi acela că sunt angajaţi doar în sezonul estival iar publicul a devenit mult mai variat , cerând piese începând cu cele clasice şi terminând cu cele de muzică uşoară.”
Cafeneaua “Florian” a fost inaugurată în decembrie 1720 şi poate fi considerată un simbol al oraşului. De aproape trei secole este loc de întâlnire a veneţienilor, italienilor sau străinilor care au apreciat atmosfera unică a localului şi a serviciului oferit. Loc frecventat în trecut de către Giacomo Casanova, Carlo Goldoni, Gasparo Gozzi, Giuseppe Parini, Silvio Pellico, Lord Byron, Ugo Foscolo, Charles Dickens, Goethe, Rosseau şi mulţi alţii. Este ştiut deasemenea faptul că pentru orchestră, clienţii plătesc un tarif suplimentar.
Eu am fost de două ori la venezia şi de fiecare dată m-am oprit la Caffe Florian. Preţurile sunt mari, nu exagerate, dar atmosfera face totul. Muzicanţii în unele cazuri vin la mese, cântă foarte frumos, mai ales din vioară şi îţi dau impresia că sunt acolo pentru tine. Dispreţuiesc pe cei care găsesc Venezia un loc puturos şi plictisitor. Probabil dacă aş locui acolo le-aş da dreptate, dar ca turist nu ai niciun motiv să nu te simţi deosebit.
Iată şi un film recent cu una dintre orchestrele cafenelei Florian
Acest blog l-am deschis în ideea de a prezenta strict despre viaţa românilor din Italia. Nu pot însă să nu-mi exprim dezamăgirea din această seară de la finala Cupei României la fotbal…ştiu că mulţi mă vor înjura pentru această postare, pentru că fotbalul e ultima grijă a românului din Italia, dar recunosc că am un gust amar. Mă pregătisem cu o friptură la grătar, două beri reci şi multă dorinţă de a vedea fotbal de calitate, într-o seară relaxantă. Ce am văzut însă a fost o jalnică şi patetică manifestare sportivă, cu eternele greşeli de arbitraj care decid soarta partidei, cu suporteri care în final au rupt scaune şi care au intrat în teren (foto) deşi partida nu se terminase, cu jandarmi bătuţi şi inutili, cu o echipă a Timişoarei care nu s-a prezentat la medaliere, cu un “mitico” Mircea Lucescu care cu dezgust şi-a făcut datoria de a medalia câştigătorii şi cu un prim-ministru Boc care s-a arătat neputincios a mia oară în faţa jalnicei Românii care devine pe zi ce trece. Au fost momente când am simţit că reîntoarcerea în patrie e imposibilă, că sunt un norocos pentru faptul că am reuşit să-mi fac un loc în lumea “mai bună” şi că ţara pe care o iubesc necondiţionat se îndepărtează de standardele pe care şi le doresc cetăţenii săi adevăraţi. Asta e…se întâmplă şi pe la case mai mari!
Mediafax ne informează că românii din Italia sunt sunt principalele victime ale acţiunilor xenofobe şi rasiste din peninsulă. Studiul a fost realizat de către asociaţia “Lunaria” cu sprijinul Grupului Verzilor din europarlament. Studiul ne indică următoarele date:
119 cazuri rasiste în 2007, 124 în 2008 şi 76 de incidente doar în primele trei luni ale acestuia an
din totalul de 319 cazuri de rasism, 187 sunt violenţe fizice şi 132 de cazuri de violenţă verbală, inclusiv mesaje, discursuri şi propagandă xenofobă şi rasistă
românii sunt principalii vizaţi de xenofobie şi rasism : 81 de cazuri
Stau şi mă întreb câte din cele 81 de cazuri, în cazul nostru, au ajuns să fie publicate, judecate şi cu rezultate concrete pentru cei afectaţi? Cred că niciunul. Eu sincer nu am auzit ca vreun român supus unor tensiuni de acest tip să i se fi dat dreptate PUBLICĂ. Iată ce ar trebui să monitorizeze asociaţiile serioase, iată ce ar trebui să raporteze filialele partidelor politice , iată ce ar trebui să transmită consilierii din Italia ai politicienilor din România şi nu în ultimul rând iată ce ar trebui să fie pe ordinea de zi, ca prioritate, a parlamentarilor români ai diasporei. Eu nu am auzit ca vreun politician român să se şifoneze la vreunul din cele 81 de cazuri pe care (atenţie) le-au declarat românii. Că de cele în care nu au avut curajul să scoată un cuvânt şi au tăcut, nu mai spun… sigur sunt de ordinul sutelor. Mulţi români păţesc tot felul de “grozăvii” de astea rasiste sau xenofobe dar habar nu au unde să raporteze, cui să-i ceară un sfat, cui să denunţe, cui să se adreseze. E drept că oricine s-ar informa ar găsi posibilităţile dar eu vreau să iau apărarea acestora şi să spun că autorităţile şi instituţiile româneşti prezente în Italia au datoria să fie cât mai prezente şi să informeze românul, nu doar să-i pună la dispoziţie un număr verde ci să şi facă cunoscut acest număr prin cât mai multe mijloace: magazine, puncte comerciale, linii ale firmelor de transport, etc.
…mi se pare a mia oară că-mi bat gura degeaba!…ziarele româneşti din peninsulă nu pot face minuni şi s-a demonstrat de multe ori că semnalele de alarmă trase de jurnalişti se pierd în vânt!
Zilele trecute, principala discuţie din vestiarele fabricii unde lucrez s-a bazat pe furturile din bănci, care au devenit tot mai numeroase în zona unde locuiesc. O zonă (Marche), care e situată în statisticile ministerului de interne italian ca fiind pe ultimele locuri după numărul de infracţiuni sau imigranţi clandestini. Majoritatea problemelor cu care se confruntă poliţia şi carabinierii sunt cele legate de traficul de droguri şi prostituţie, care cresc în perioada verii când litoralul Adriaticii se umple de turişti…în rest, linişte şi pace. Ţinând cont că autorii furturilor din bănci nu au fost prinşi, majoritatea colegilor mă întrebau în glumă (sper) dacă-i cunosc pe autori, pentru că în opinia lor siguri sunt români. M-am pus pe căutat pe internet şi m-am îngrozit constatând că “loviturile” date băncilor în plină zi, pe tot teritoriul Italiei sunt extrem de multe, aproape săptămânal câte două, trei. Nicăieri nu am găsit însă vreun “mafiot” român iar majoritatea furturilor rămân cu autori nedescoperiţi sau nearestaţi…nu discutăm despre clonarea cărţilor de credit că la acest capitol suntem profesori. În “rapinare una banca” se pare că italienii sunt cei care sunt specializaţi…în foto, sunt expuse măştile (Silvio Berlusconi şi Marcello Dell’Utri) pe care le-au folosit doi indivizi care au fost prinşi pentru că au avut ghinionul că una dintre funcţionarele băncii era la baie în momentul când au intrat în bancă şi a dat alarma imediat.
Publicat de Andi Radiu 
Publicat de Andi Radiu 
Publicat de Andi Radiu 
